În afara zidurilor cetății Betleem, pe un câmp, în timpul nopții niște păstori stăteau de pază lângă turma lor, așteptând în întuneric o licărire de lumină.
Departe de planeta Pământ, departe de sistemul solar și de galaxia Calea Lactee, într-o dimensiune pe care noi pământenii nu o cunoaștem, un cor special repeta un cântec special pentru o ocazie specială. Repeta de multe zile, multe ore pe zi și erau osteniți. După repetiția finală toți erau mulțumiți, cântecul era perfect.
Unul din cântăreți are o întrebare. „Cum se face că nu putem cânta asta decât o singură dată? Este o muzică fantastică: nu ar fi mai bine dacă am putea da mai multe reprezentații în locuri diferite pentru audiențe diferite?
„Nu”, a răspuns dirijorul. „Această muzică este pentru o ocazie foarte specială. Ea trebuie cântată o singură dată. Cei care o vor auzi vor învăța să o cânte și o vor cânta la rândul lor altora.
Dirijorul era însuși Dumnezeu. Cântăreții au fost îngerii. Spectatorii au fost păstorii și prin ei toți cei care au auzit despre ea. Ocazia specială a fost Nașterea fiului lui Dumnezeu.
Joi am fost la Aula Universității Transilvania și într-un cadru festiv am ascultat colinde cântate de clasa Annei și celelalte clase din școală. Au repetat timp de multe zile, multe ore pe zi, cu multă trudă. În final, în fața noastră, pe scenă, au cântat despre nașterea lui fiului lui Dumnezeu. La peste 2500 km distanță de Bethleem, după mai mult de 2000 de ani, ei au continuat să cânte cântecul pe care îngerii l-au cântat păstorilor noaptea pe câmp în afara zidurilor cetății Bethleem.
La fel ca și mine cred că aveți o mulțime de întrebări. Care este mesajul acestui cântec special? De ce este așa de special? De ce nu a fost cântat la Ierusalim în palatul regelui Agripa? Sau poate chiar la Roma, în palatul lui Cezar? Nu erau ei, cei care aveau puterea și resursele necesare să răspândească mesajul pe întreg pământ?
Marele dirijor a decis. Momentul special urma să înceapă, cântecul urma să fie cântat o singură dată, dar nu într-un palat în fața unui Împărat și a generalilor lui, nici cel puțin în fața conducătorilor cetății Bethleem, ci pe un câmp în afara zidurilor cetății, noaptea, în fața unor păstori, oameni ordinari, marginalizați, deseori nedreptățiți, lipsiți putere și resurse materiale.
Ce are de spus acest cântec păstorilor? Ce are de spus acest cântec special păstorilor din zilele noastre care păzesc turmele noaptea în munți? Sau celor care la fel ca ei sunt considerați astăzi pătura ade jos a societății, lipsiți de putere și resurse materiale, nedreptățiți, discriminați, marginalizați.
Ce are de spus femeilor și copiilor din Ucraina care fug din fața războiului, casele le sunt distruse de bombardamentele rusești? Ce are de spus familiilor din fâșia Gaza care fug din fața războiului și locuiesc în corturi improvizate sau centre de refugiați? Ce are de spus acest mesaj unei familii cu zece copiii din Garcini care locuiește la 20 km de noi, într-o colibă improvizată, fără curent și apă curentă, uneori fără căldură? Sau celor din Sierra Leone, Freetown, care locuiesc în colibe improvizate într-un slam numit Kroo Bay, unde de câteva ori pe an apa din ocean le inunda tot slamul? Ce are de spus unei familii creștine dintr-un sat din Pakistan a căror casa a fost arsă de musulmani doar pentru că au ales să urmeze pe Isus?
Haideți să ascultăm mesajul, un mesaj simplu, clar și puternic.
Înainte să înceapă corul ceresc să cânte, îngerul principal are să le spună ceva păstorilor:
Un înger al Domnului a apărut înaintea lor și gloria Domnului a strălucit de jur împrejurul lor. Ei s-au speriat foarte tare.
Îngerul le-a zis:
„Nu vă temeți,
pentru că iată, vă aduc o veste bună,
care va fi o mare bucurie pentru tot poporul:
11astăzi, în cetatea lui David,
vi S-a născut un Mântuitor,
Care este Cristos, Domnul!
12Iată care va fi semnul pentru voi:
veți găsi un Copilaș, înfășat și culcat într-o iesle“.
Din nou întrebări grele încep să răscolească mintea păstorilor și continuă să răscolească mintea noastră astăzi.
La fel ca tot Israelul, păstorii așteptau și ei pe Mesia, cel despre care au scris profeții. S-au săturat de robia romană, de taxele și cruzimea cu care erau tratați și aveau nevoie de un mântuitor. Un Rege care să vină să adune o armată și să alunge pe romani din Israel, să mântuiască poporul.
Pâna aici totul suna perfect, cu adevărat o veste bună. Dar semnul? Ce semn e acesta? Un Copilaș, înfășat și culcat într-o iesle? Cum poate un copilaș, înfășat și culcat într-o iesle salva Israelul din mizeria în care se afla și instaura o domnie a dreptății și păcii pe pământ?
Pe măsură ce citim mai departe în Evanghelia după Luca, aflăm că Iisus adult nu era genul de rege care intră în oraș, își omoară toți dușmanii și instaurează o dictatură în care tuturor li se spune pur și simplu ce trebuie să facă. El vorbea despre împărăția sa care vine ca semințele care cresc pe ascuns, ca un păstor care merge să caute oile pierdute, ca un proprietar de viță de vie care închiriază via chiriașilor și se întoarce să culeagă roadele. Împărăția venea într-adevăr, dar nu arăta așa cum credeau oamenii. Cu toate acestea, Luca, spunând această poveste a păstorilor, crede în mod clar că aceasta este într-adevăr o veste bună, o veste bună pentru lumea în care împărații cred că ei conduc spectacolul, dar de fapt Dumnezeu îl conduce.
Cum ar putea arăta în practică faptul că Isus este cu adevărat Mântuitorul, Regele, Domnul în această lume veche și tristă?
Mesajul de Crăciun este despre Dumnezeu care devine trup – ca să trăiască printre noi, să sufere și să moară la fel ca și noi. Și acest Dumnezeu în carne și oase este într-adevăr Domnul întregii lumi, dar el nu a les să își învingă dușmanii cu sabia, prin forțe armate cu dragoste a murit la cruce pentru noi, a învins moartea și a înviat a treia zi ca să domnească nu numai peste poporul Israel ci peste întreaga lume și întreaga creație.
Cheia la toate se găsește în acel cântec special, pregătit d eun cor special, pentru o ocazie specială:
„Glorie lui Dumnezeu în înălțimi
și pace pe pământ,
între oamenii plăcuți Lui“.
Cerul și pământul nu sunt două reali diferite. Ideea Crăciunului este că în Isus, născut în Betleem, cerul și pământul s-au unit, astfel încât a da slavă lui Dumnezeu în cer înseamnă a lucra pentru pace și dreptate în Numele Lui aici pe pământ.
Și este timpul să începem din nou, acum când sărbătorim Crăciunul, să ne gândim cum ar arăta realitatea noastră dacă acest Isus este cu adevărat Domnul lumii întregi și dacă noi, cei care îl iubim, am lucra pentru Împărăția sa aici și acum, printre păstori și comunitățile marginalizate, printre refugiați din calea războiului, printre oameni care trăiesc sub pragul sărăciei, printre cei care sunt persecutați pentru credința lor și toți cei aflați la limita disperării.
Un copil de doi ani, care începea să cunoască povestea Crăciunului, a întrebat-o pe mămica lui dacă Iisus va fi de fapt prezent, când vom sărbători ziua lui de naștere. A auzit multe despre acest Iisus și a fost la alte petreceri aniversare; îl va întâlni el însuși pe Iisus mâine? Părinții băiețelului, au de dat niște explicații interesante în jurul mesei.
Dar răspunsul nu poate fi că Isus nu este de fapt aici sau că este pur și simplu absent.
Răspunsul este că îl vom vedea la lucru, atunci când noi cei care îl laudăm și îi sărbătorim nașterea facem ca lauda lui să răsune în adăposturile pentru persoane fără adăpost și în închisori, în taberele de refugiați și în spitale, în casele unde a lovit tragedia și în inimile care sunt frânte de durere.
Citim în Evanghelia lui Matei, că dacă vrem să îl vedem pe Isus, trebuie să îl căutăm pe chipurile celor care au nevoie de ajutor, ale celor care plâng, ale celor din spitale, ale celor din închisori.
Iar Împăratul, răspunzând, le va zice:
„Adevărat vă spun că, întrucât ați făcut așa unuia dintre acești frați ai Mei cei mai neînsemnați, Mie Mi-ați făcut!“
Haideți Să-L lăudăm pe acest Iisus dintr-o inimă plină de bucurie; să sărbătorim nașterea Lui cu tot ce avem; să mergem să-i aducem slavă lui Dumnezeu în ceruri, aducând pace și dreptate poporului Său pe pământ. Îngerii și-au cântat cântecul. Au făcut o treabă bună. Este timpul să învățăm să-l cântăm și noi, aici pe pământ.
Aricol inspirat din https://ntwrightpage.com/2016/03/30/the-shepherds-at-midnight/