Adrian Buhai

Există întrebări cărora li se poate răspunde prompt și pertinent: „Ce număr porți la pantof?” „Care metrou merge la gară?”, „Ce este legea gravitației?”. Există întrebări ale copilăriei care par simple dar al căror răspuns necesită talentul metafizic sau fantezia  „De ce pisicile miaună și nu latră”, „De ce are mâna cinci degete?”. Există, în sfârșit, întrebări mari, întrebările ultimative, esențiale pentru o mai bună înțelegere a destinului individual, a dramei umane, a rosturilor universale: „Ce este fericirea?” „Există viață după moarte?” „Care este sensul vieții?”

Mesajul cărturarilor și al fariseilor, contemporani lui Iisus, a reușit să blocheze răspunsul la aceste întrebări și implicit să închidă Împărăția lui Dumnezeu dinaintea oamenilor  ”voi înșivă n-ați intrat, iar pe cei ce voiau să intre i-ați împiedicat ” ascunzând făclia sub obroc. La polul opus mesajul lui Hristos e hiperevident, asemena unei cetăți așezate pe munte. Dificultățile de înțelegere sunt datorate proastei așezări a receptorilor.

Diferite forme de opacitate față de mesajul Hristic sunt:

1. În parabola Semănătorului avem de a face cu trei forme de opacitate față de Cuvânt, trei tipuri de receptivitate deviată:
   1. Indigența mentală – cei care aud și nu înțeleg, suferă de surzenie intelectuală sunt reprezentați prin sămânța căzută lângă drum.
   2. Superficialitatea euforică – cei ce aud și „primesc de îndată cu bucurie”, consimt facil bazați pe o emotivitate lipsită de discernământ. Receptivitatea lor este suspendată când mesajul asumat începe să fie costisitor, apar „prigoane”, „strâmtorări”. Aceștia sunt reprezentați prin sămânța căzută în teren stâncos.
   3. Asfixia mundană – cei care aud, înțeleg, dar receptivitatea lor este suspendată de provocările lumii, atacul permanent al imediatului sunt reprezentați prin  sămânța căzută între spini.
2. În parabola copiilor din piețe, avem de a face cu abuzul spiritului critic și pierederea „filialității”. Spiritul critic devenit insomnie cârcotașă este un abuz al inteligenței. Spiritul critic supradozat blocheaza înțelegerea, stimuleaza proasta dispoziție și inhibă instinctul participării la viața comunitară. În loc să asculți confecționezi în gând contraargumente, în loc să intri în joc bombăni steril pe margine.
3. În parabola lucrătorilor viei avem de a face cu opacitatea agresiva și pierderea moștenirii. Lucrătorii tocmiți să lucreze via în absența stăpânului sfârșesc prin a nu-i recunoaște dreptul de proprietate și a-i ucide mesagerii și unicul fiu.  Ei vor suprimarea sursei care li se adresează. În termeni contemporani am putea numi comportamentul lor „ateism militant” sau necredință dictatorială.

Treptele receptivității mesajului Hristic sunt:

1.       Așteptarea

1. În parabola celor zece fecioare, așteptarea nu este o nebuloasă, o presimțire, visătorie, intuiții difuze. Fecioarele așteaptă reîntoarcere Mirelui, o reîntoarcere anunțată chiar de El. Deși greu de anticipat temporar, reîntoarcerea este inevitabilă. Așteptarea trebuie să fie felul nostru de a fi, câtă vreme Cel Anunțat e absent.
2. În parabola slujitorului credincios și înțelept, așteptarea nu e o formă de pasivitate, de moțăială, ni se cere să slujim așteptând. Stăpânul a plecat și a lăsat slujitorul  lucrări de făcut pentru care îi va cere socoteală la întoarcere.
3. Parabola seminței care crește singură  se  referă la la raportul dintre cele două registre ale timpului cu care trebuie să se împletească viața celui care așteaptă. Ni se vorbește de marele ciclu al însămânțării și recoltei, ciclu care evocă relația dintre început și sfârșit, genesa și apocalipsa. Pe fundalul cosmic al acestui spectacol se deseneaza ciclul minor al vieții cotidiene, al destinului individual, ciclul zilei și nopții, al somnului și al stării de veghe.  Cine trăiește prezentul doar ca prezent, făra dimensiunea timpului mare, fără o referință constantă la timpul Împărăției, încetează să mai fie o prezență, adică își lasă prezentul nelocuit, ca un agricultor care culcându-se și trezindu-se „automat”  fără să fi semănat nimic, devine o simpă vietate în metabolismul ogrăzii proprii.

2.       Indrazneala și perseverența

1. În parabola prietenului de la miezul nopții ni se vorbește despre legitimitatea necondiționată a rugăciunii. Nu e rușinos să adopți cînd urgența existențială o cere amplasamentul cerșetorului. Personajul principal al parabolei, are cel puțin două justificări pentru comportamentul lui. Mai întâi se adresează unui prieten, exista o relație deja constituită, iar apoi o a doua justificare este că cel care cere, nu cere pentru sine ci pentru a-și onora aproapele, musafirul de la miezul nopții.
2. Parabola judecătorului nedrept și a văduvei stăruitoare este o parabolă despre încrederea infelxibilă în justiția finală, indiferent de când și unde se va pronunța. A credita dreapta Judecată a Zilei de pe urmă, e unul din modurile de a fi receptiv la nimbul ei, unul din chipurile așteptării active a împlinirii ei.
3. Parabola Talanților aduce în atenție încă o formă de receptivitate: Creativitatea și riscul asumat. Fiecare dispune de o înzestrare distinctă și i se cere sa fie bun administrator. Virtuțile pentru care slugile „bune și credincioase” sunt tratate cu mărinimie sunt creativitatea, capacitatea de a transforma simpla achiziție în câștig și curajul de a risca.

Cât de cuprinzător e apelul lui Hristos și care sunt criteriile după care ești primit ne este dezvăluit în parabola Nunții fiului de Împărat. Chemarea e totală, nediscriminatorie, de o generozitate fără breșă. Parabola ne spune însă că uneori cei invitați nu răspund datorită indiferenței față de ceea ce este în afara imediatului. De asemnea printre oaspeții care răspund invitației este găsit unul care nu are haină de nuntă și este aruncat în întunericul cel mai de afară.

În cartea de față, Andrei Pleșu se adresează la cel putin trei categorii de oameni:
– studenților, tinerilor și intelectualilor din spațiul mioritic, care consideră că mesajul lui Iisus nu mai este relevant pentru societatea postmodernă
– predicatorilor care „aruncă fără grație de la amvon comorile Scripturii, ca pe o grămadă de pești morți”. Acestora autorul le adreseaza un mesaj la finalul carții citând un telog american: „Trebuie sa ne rugam pentru predicatori, Fie ca Dumnezeu să aducă mai repede ziua în care ei vor fi stat suficient de mult în cămara castelului pentru a-și pierde nițeluș mințile dinaintea Cuvântului lui Dumnezeu și a se îmbăta cu bucurie de textul Scripturii”
– celor care vor să se dezică de propagandă ideologică, să descopere, să trăiască și să comunice relevant mesajul lui Iisus transmis prin parabole

Există o interpretare în ce privește parabola „talanților în negoț” pe care nu am putut să o diger: „Tradiția, este ceea ce ni se dă „în plus” prin creativitatea și îndrăzneața înțelepciune a Părinților…. Atitudinea de tip Sola scriptura e atitudinea „slugii păstrătoare”, înfricoșată de riscul unei conviețuiri mereu reînnoite cu textul sacru”. Fară a subestima contribuția părinților bisericii și a celor care de-a lungul secolelor au dus la răspândirea creștinismului pe tot globul, nu pot să nu observ că în secolul XVI, când Luter a propus Reforma prin cuvintele „Sola scriptura”, tradiţia includea indulgenţele, inchiziţia, cruciadele şi multe altele care ni s-au dat „în plus” și au fost total opuse spiritului Scripturii.  Au mai fost  și alte interpretări forțate, dar prefer să le las la o parte și să păstrez pentru mine cee ce este bun. Nu vreau să mă confund cu „copiii din piețe”.

Cartea poate fi cumpărata de la http://www.libhumanitas.ro

Sâmbăta trecuta am organizat împreună cu Titus Păștean, reprezentant Crown Financial Ministries, un seminar cu tema Direcție în carieră. Întâlnirea a avut loc la Biserica Crestina Emanuel și au fost prezenți aproximativ 70 studenți și liiceeni.

În cadru seminarului am dezbătut trei teme majore legate de muncă și carieră. Natura spirituală a muncii,  factori decisivi în alegerea unei cariere și cum să cauți de lucru în mod creativ.

1.     Natura spirituală a muncii și importanța ei

Din perspectiva Bibliei,  “munca” cuprinde toate ocupațiile, casnice, parentale, agricole, industriale, sociale, profesii libere, misionale sau orice lucrare crestină prin care noi putem exprima dragostea și darurile lui Dumnezeu.

Dumnezeu a “creat” munca în Eden, înainte de cădere și reflectă caracterul Său.

„Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze şi s-o păzească ”(Geneza 2:15)

Dupa caderea omului, munca a fost blestemata.

„Omului i-a zis: „Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: „Să nu mănânci deloc din el”, blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale; spini şi pălămidă să-ţi dea şi să mănânci iarba de pe câmp. În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.” (Geneza 3:17-19)

Isus a “răscumpărat” munca, ea ne mai fiind “sursa” existenței noastre, sursa fiind Dumnezeu.

„Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt; sau va ţine la unul şi va nesocoti pe celălalt; nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona. De aceea vă spun: nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea?  Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră şi nici nu strâng nimic în grânare; şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele? Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui? Şi de ce vă îngrijoraţi de îmbrăcăminte? Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu ţes; totuşi vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei. Aşa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? Nu vă îngrijoraţi, dar, zicând: „Ce vom mânca?” sau: „Ce vom bea?” sau: „Cu ce ne vom îmbrăca?”  Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Nu vă îngrijoraţi, dar, de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei. (Matei 6:24-34)

Orice fel de muncă (meserie) are valoare și demnitate.

“Orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus şi mulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl” (Coloseni 3: 17)

Munca este platforma pentru “lucrare” și mărturie

Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri. (Matei 5: 16)

2.     Orientarea în carieră: factori decisivi în alegerea unei cariere

Descendența Divină a omului: Fiecare dintre noi am fost creați într-un mod UNIC de către Dumnezeu, ne mai existând nici o altă persoană care să aibă ADN-ul sau istoria noastră personală
„Tu mi-ai întocmit rinichii, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele: Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta! Trupul meu nu era ascuns de Tine, când am fost făcut într-un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului. Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.” (Psalmul 139:13-16)

În alegerea unei cariere, a drumului în viată trebuie să fii conștient de existența a cinci factori care compun profilul tău unic:

1. Experiențele: Prin ce ai trecut până acum? Personal, Educațional, Vocațional
2. Abilitătile: Ce faci tu cel mai bine? Talente, Cunoștințe, Îndemânări
3. Personalitatea: Cum faci ce faci cel mai bine? Tendințe naturale  de comportament
4. Pasiunile: Ce-ți place cel mai mult? Oameni, Locuri, Lucruri, Activități
5. Valorile: Ce e important pentru tine? Scopul vieții și a muncii, Principiile după care te ghidezi, Valorile personale

Factorul X-  CHEMAREA lui Dumnezeu:

„Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele” Psalmul 139:16

„Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele”Efeseni 2: 10

3.     Cum să cauți de lucru în mod creativ?

Aplică pentru job-uri promovate prin reclamă

1. Anunțuri în web site de recrutare (www.ejobs.ro, www.bestjobs.ro, www.myjob.ro)
2. Anunțuri în presa locala (Viața Liberă, Monitorul de Galați)
3. AJOFM Galati www.gl.anofm.ro
4. Agenții de recrutare
5. Târguri de locuri de muncă
6. Anunț afișat la sediul companiei

Creaza-ti o rețea de contacte profesionale (oameni conectați cu munca pe care vrei să o faci) și caută să:
[youtube http://www.youtube.com/watch?v=lN8j7ey76Ng&w=560&h=315]
–       înțelegi munca lor și experieța lor
–       să obții de la ei o listă cu organizații și oameni relevante pentru domeniul tău de interes
–       te recomande la alții
–       îți ofere un feedback la CV-ul tau
–       îți ofere sfaturi în domeniul tău de interes

Cum poți lărgi rețeaua de contacte profesionale?

[youtube http://www.youtube.com/watch?v=slE4-kbea6s&w=560&h=315]
• Cauta angajatorii tai favoriti
• Cere contactelor care le ai deja sa te introduca altora
• Alatura-te unei organizatii profesionale
• Alatura-te unei retele sociale pe web, de exemplu Facebook sau Linkedin
• Inscrie-te la cursuri relevante pentru domeniul tau
• Pastreaza lista ta de contacte actuala
• Gaseste motive prietenoase sa ramai in contact cu persoanele valoroase
• Lasa contactele care ti-au fost de ajutor sa stie daca ai avut ceva success

Urmeză un curs de calificare

–       Agentia Nationala pentru Ocuparea Forţei de Muncă organizează, gratuit, cursuri de calificare/recalificare pentru şomeri. (www.anofm.ro)
–       Unele universitati ofera cursuri gratuite (Ex: http://openlearn.open.ac.uk/)
[youtube http://www.youtube.com/watch?v=Wgd8ma-AwYw&w=560&h=315]
Munceşte ca voluntar
–       o șansă de a-ți dezvolta îndemânările și de a obține altele noi
–       experiență de lucru în diferite medii
–       oportunitate de a învăța mai multe despre tine și capacitățile tale
–       potențial pentru calificare care ar putea conduce la recunoașterea calificării
–       șansă de a-ți extinde rețeaua de contacte profesionale
–       satisfacție interioară că ai contribuit la o cauză importantă
–       material pentru CV-ul tău

Exemple: Fundația Cuvântul Întrupat (www.cuvantulintrupat.com)

Fundaţia „Cuvantul Intrupat”, înfiinţată în 2001, oferă sprijin copiilor, tinerilor şi familiilor lor aflate în dificultate din Galaţi şi din judeţ. Inspiraţi de valorile creştine, urmărim depăşirea stării de vulnerabilitate prin prevenirea abandonului familial şi şcolar al copiilor, integrarea socială şi profesională a tinerilor, susţinerea familiilor pentru a deveni stabile.

În funcţie de abilităţile, experienţa sau timpul lor liber, voluntarii îi sprijină pe copii la lecţii, îi însoţesc la timpul de joacă sau de artă, la ieşirile în oraş sau în tabăra anuală. De asemenea, evenimentele noastre şi campania 2% sunt alte activităţi în care voluntarii noştri au o contribuţie importantă.

Credem cu tărie că voluntariatul este una dintre cele mai puternice expresii ale umanităţii noastre care dă sens şi frumuseţe vieţii în comunitate. Şi, fie că-l numim voluntariat sau întrajutorare, ne dăm seama că acest concept ne defineşte într-un mod pe care doar trebuie să-l regăsim şi care să ne ajute să ne asumăm responsabilităţile ce ne revin în calitate de creştini, sau, pur şi simplu, în calitatea noastră de oameni. În plus, departe de a fi doar un act unidirecţional, voluntariatul îmbogăţeşte şi ajută în primul rând pe cel care alege să se implice benevol. Este un adevăr confirmat şi afirmat de mulţi dintre cei care au ales să dăruiască.

Fundația Inimă de Copil Galați (www.inimadecopil.ro)

Înscrie-te într-un program de Intership sau practică la companii din doemniul tău de interes

(www.startinternship.ro)

Nu sta acasa fara sa faci nimic!
“Voi înşivă ştiţi ce trebuie să faceţi ca să ne urmaţi; căci noi n-am trăit în neorânduială între voi. N-am mâncat de pomană pâinea nimănui; ci, lucrând şi ostenindu-ne, am muncit zi şi noapte, ca să nu fim povară nimănui dintre voi. Nu că n-am fi avut dreptul acesta, dar am vrut să vă dăm în noi înşine o pildă vrednică de urmat. Căci, când eram la voi, vă spuneam lămurit: „Cine nu vrea să lucreze nici să nu mănânce.” Auzim însă că unii dintre voi trăiesc în neorânduială, nu lucrează nimic, ci se ţin de nimicuri. Îndemnăm pe oamenii aceştia şi-i sfătuim, în Domnul nostru Isus Hristos, să-şi mănânce pâinea lucrând în linişte.”  (2 Tesaloniceni 3:7-12)

Ziua Cincizecimii a fost ziua în care Duhul Sfânt s-a pogorât peste apostoli. El nu a coborât discret în inimile lor în timp ce erau încuiați în casă. El a venit astfel încât tot pământul să-L vadă, să-L audă și să se uimescă:

“Deodată, a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei. Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească. Şi se aflau atunci în Ierusalim iudei, oameni cucernici din toate neamurile care sunt sub cer. Când s-a auzit sunetul acela, mulţimea s-a adunat şi a rămas încremenită; pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui.” (Faptele sfinților Apostoli, Capitolul 2)

Am prieteni care m-au rugat să nu îmi exprim credința în public. “Ceea ce crezi, te privește pe tine, este o chestiune intimă, fiecare are dreptul să creadă ce dorește” mi-au argumentat ei.

În acest loc și timp în care ne aflăm, libertatea de exprimare a credinței în public este un drept inviolabil, garantat prin constituție:

“Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.” (Constituția României, Articolul 30, Libertatea de exprimare).

Nu peste tot în lume și nu în toate timpurile a fost așa. Sfinții apostoli au plătit cu viața pentru că au avut curajul să mărturisească în public credința lor în Isus Hristos.

“Şi după ce i-au chemat, le-au poruncit să nu mai vorbească cu niciun chip, nici să mai înveţe pe oameni în Numele lui Isus. Drept răspuns, Petru şi Ioan le-au zis: „Judecaţi voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu; căci noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut şi am auzit.” (Faptele sfinților Apostoli, Capitolul 4)

Conform tradiției, unsprezece apostoli au murit martirizați iar unul dintre ei, Ioan fiul lui Zebedei, a murit în exil. Ei sunt cei care au avut curajul să înfrunte nu numai opinia publică (părerile oamenilor) ci și legile statului, pentru a face cunoscut public (în sinagogi, în piață, în Areopag, în școli, la locul de muncă, în familii) Adevărul ce le-a fost revelat.

Trăim într-o societate secularizată. În numele toleranței am devenit intoleranți. Orice manifestare în public (în școli, universități, în presă și în cinematografe) a credinței creștine este un semn de intoleranță. La nivel de constituție recunoaștem libertatea de exprimare a credinței în public ca fiind inviolabilă, dar la nivel de legislație, regulamente interne ale instituțiilor care reprezintă statul și societatea civilă, acest drept nu este recunoscut decât dacă propovăduiești umanismul, credința că omul este măsura tuturor lucrurilor, altfel ești acuzat de prozelitism.

De ce am ajuns aici? Pentru că umanismul presupune că universul există prin sine însuși și nu a fost creat. Prin urmare constituția și legile statului sunt create de un grup de oameni care decid ce este bine pentru societate la un moment dat. Nu acceptă valori absolute, revelate.

Cât  va mai rămâne Articolul 30 în constituția României? Atâtat timp cât acel „grup de oameni” vor crede că este benefic pentru societate. Având în vedere că în practică este abrogat, este o chestiune de timp până când “societatea” va decide că umanismul este singura religie care are dreptul la libertate de exprimare in public.

“Societatea, guvernul și legea sunt în condiția în care sunt acum, nu datorită unei conspirații, ci datorită faptului că biserica a uitat datoria ei de a fi sarea culturii. Este datoria bisericii, dar și privilegiul ei sa facă acum ceea ce ar fi trebuit să facă tot timpul: să folosească libertatea pe care o are pentru a fi sarea culturii” (Francis Schaeffer – A Christian Manifesto)

Este timpul să apărăm Adevărul revelat în afara zidurilor Bisericii și în afara familiilor noastre creștine. Astăzi nu avem Areopag și piețe, dar avem rețele sociale, bloguri, radiouri, televiziuni, cinematografe, școli, universități, teatre, birouri și case.

Dragi prieteni, rude, colegi, clienți, furnizori, vecini și guvernanți, vă anunț că nu am de gând să practic credința doar între zidurile Bisericii sau între pereții casei. Și nu sunt singur. Și atunci când veți abroga articolul 30 din constituție vom continua. Duhul Sfânt care a coborât peste Sfinții Apostoli în ziua Cincizecimii, ne însuflețește: “Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.” (Faptele sfinților Apostoli, Capitolul2). El se manifestă public astfel încât tot pământul să-L vadă, să-L audă și să se uimească.

Luna trecută am fost cu familia să vizitez casa bunicilor din satul Rebra, comuna Rebrișoara, județul Bistrița Năsăud. Am povestit mereu copiilor despre frumusețea acelor locuri și timpuri. Valea Rușorului, așa se numește zona în care era casa bunicilor mei. Este o poteca care duce pe vârful unui deal, formată pe malul unui pârâu, pavată cu stânci în forma lor naturală, potecă pe care mașinile nu pot urca. Mergeam acolo în fiecare vacanță și stăteam câte doua trei săptămâni.

Bunica mă trimitea de câteva ori pe zi să aduc apă de la izvor cu găleata. Îmi era tare frică când treceam prin tufișurile dese pentru că știam că acolo trăiesc șerpi și șopârle. Orice foșnet pentru mine reprezenta un pericol real. Uneori mergeam cu Maricica, o fată de vârsta mea, singurul copil din zonă cu care puteam să mă joc.

Dimineața, mergeam cu vaca pe deal și o lăsam să pască până când roua de pe iarbă se ridica și soarele ardea prea tare. Eram singur, cântam și meditam.

Uneori mergeam cu străbunica în pădure să culegem ciuperci sau hribe. Când eram cu frații mei, strigam cât ne ținea gura iar străbunica ne certa și zicea “copii, liniște că imi e greață”. Așa numea ea frica sau neplăcerea pe care i-o cauzau strigătele noastre.

Ocolul era deschis, nu avea poartă și în spate era șura și grajdurile. În spatele șurii era un măr de vară în care ne simțeam tare bine vara imediat ce merele începeau să fie bune de mâncat.

Bunicul meu se trezea la ora patru dimineața și, la lumina felinarului, citea Biblia, se ruga și cânta. Uneori îl auzeam, căci dormeam în aceeași încăpere, deschideam ochii și îl zăream, apoi mă întorceam cu fața la perete și îmi continuam somnul. Seara se culca pe la ora șapte iar noi trebuia să facem liniște. După timpul de părtășie pleca la drum și făcea aproape o oră până la stația de autobuz de unde pleca spre Bistrița. Acolo lucra cu normă întreagă ca și manipulant la o magazie de piese auto. Seara ajugea acasă pe la ora cinci și jumătate. Când știam că se apropie, ieșeam în ocol și uiuiam (așa se numea strigătul  meu) “ăi, măi tată bun…!”. Trebuie să mai precizez că bunicilor le spuneam “mamă bună” și “tată bun” pentru că nu ne certau și dorințele noastre erau un fel de porunci pentru ei. Oricum, îmi plăcea cum se aude ecoul strigătului meu în toată Valea Rușorului. Dacă el se afla în vale, îmi răspundea “ăi, măi Adi măi…!” iar eu transmiteam bunicii că poate să încălzească mâncarea, bunicul ajunge în maxim douăzeci de minute.

Bunicul meu era diacon la Biserica din sat și duminica nu se odihnea, pregătea o predică și mergea în vizite pentru a se ruga pentru cei ce erau în nevoi.

M-am gândit să îl adaug pe lista sfinților la care, așa cum ne învață autorul epistolei către Evrei  “…mă voi uita cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi le voi urma credinţa!” A trecut  la Domnul pe care L-a slujit, în urmă cu 12 ani.

Așa cum spuneam la început, luna trecuta am mers sa vizităm casa bunicilor. Eram cu familia în mașină, veneam de la Maramureș, unde am vizitat familia unei cumnate și mergeam la Bistrița spre casa părinților mei. Când am ieșit din Dej am văzut un indicator spre Năsăud și am propus să mergem să vedem casa bunicilor, de mult vândută și părăsită. Am început să le povestesc copiilor cu pasiune amintirile mele din copilarie. Când am ajuns în Rebra, drumul care ducea spre casa bunicului era asfaltat până la pod, am lăsat mașina în vale și am urcat cu toții pe potecă până la casa bunicilor.

Tot ce am povestit pe drum cu atâta pasiune s-a năruit într-o clipă. Poteca, altădată formată din stânci natural, era acoperită de noroi, ocolul nu mai era, șura și grajdurile erau dărâmate, iar casa abia se mai ținea pe picioare, dranițele cu care era acoperită s-au rupt, apa s-a scurs prin pereți, care au început să se spargă și să se încline. Izvorul din care luam apă nu mai era, pământul s-a surpat peste el și l-a acoperit, mărul de vară era aproape uscat și nu mai făcea fructe.

Universul copilăriei mele s-a năruit. Acum mi-am construit altul. Dar nu pot să nu mă gândesc că într-o zi și acesta se va nărui și copii copiilor mei vor veni să vadă ruinele locului în care locuia bunicul.

Nu îmi rămane decât să mărturisesc așa cum ne învață autorul Epistolei către Evrei “că sunt străin și călător pe pământ” să arăt, la fel ca bunicul și tatăl meu, că sunt în “căutarea unei patrii…o patrie mai bună, adică o patrie cerească”.

Ieri am fost la concursul de biciclete Garboavele XC 2012. In timp ce eram cu bicicleta pe traseu am avut parte de patru stari diferite.

In  faza de start a concursului am fost depasit de biciclisti profesionisti care treceau pe langa mine, fara sa gafaie, cu o viteza uimitoare, in timp ce eu transpirat si gafaind, pedalam din greu. M-am gandit atunci la timpul de inchinare de la Biserica, cand echipa de lauda si inchinare, impreuna cu cativa inchinatori entuziasmati, canta cu bucurie „…frica, griji, nevoi eu nu cunosc, ca eu toate de la El primesc…”, iar cei ce tocmai au ajuns la Biserica impovarati de problemele lor, sunt „depasiti” si raman uitandu-se mirati la cat de fericiti pot fi unii oameni. Intr-o duminica o persoana care avea acasa sotia bolnava si copiii mari care il chinuiau, a marturisit sincer ca ne uraste cand vede cat de bucurosi, sfinti si fara probleme suntem.

Apoi am ramas o vreme singur pe traseu, nici asa nu era bine, am avut impresia ca m-au depasit toti, ca sunt cel mai incet, ca nu voi reusi sa termin cursa.  M-am gandit la multe persoane din Biserica care s-au pierdut in multime s-au retras si nu mai comunica cu cei din jur, sunt singuri pe cale si pericolul caderii este foarte mare.

Curand au inceput sa ma ajunga din urma biciclisti la fel de  obositi si transpirati ca mine. Le auzem din spate gafaitul si il depasea uneori pe al meu. Am inceput sa prind curaj si forta, sa merg mai departe. M-am gandit cat de important este cand in grupe mici ne dam masca de “sfinti” jos, ne impartasim problemele cu care ne confruntam, luptele interioare si ne rugam unii pentru altii.

Spre final m-a durut capul si spatele, am avut de trei ori intindere de muschi la picioare si a trebuit sa ma opresc pentru odihna, gandul ca va trebui sa abandonez cursa a venit din nou. La o rascruce de drumuri unul din organizatori m-a incurajat: “curaj, toti termina” stiam ca nu e asa, am vazut cu ochii mei multi “cazuti” pe drum, probabil era un adept al “eternal security”, unul dintre cei ce cred ca o data intrat pe cale nu mai poti sa cazi. Dupa mult efort am parcurs 24 de kilometrii prin padure si am ajuns la linia de sosire printre ultimii din seria mea. M-au aplaudat si m-au premiat cu un fel de medalie. M-am gandit la cel despre care vorbeste Pavel in cartea Corinteni: “Cât despre el, va fi mântuit, dar ca prin foc”. Am fost in pericol sa nu termin cursa pentru ca nu m-am pregatit suficient, nu am exersat suficient, dar si pentru ca la un moment dat am ramas singur si nu am fost incurajat de cei din jur.

Dumnezeu a lasat in Biserica “profesionisti”, evanghelişti, păstori, învăţători, nu pentru ca sa castige cursa singuri ci “pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos”.

Terecerea la un an nou este moment potrivit pentru evaluare. Guvernele țărilor și companiile își evaluează bugetul realizat pentru anul care a trecut și votează bugetul pentru anul viitor.

Luna aceasta statele din uniunea europeana au semnat un acord prin care promit reducerea semnificativa a deficitului bugetar pentru anul 2012.

Oamenii de asemenea iau tot felul de hotărâri în această perioadă (să cheltuiască banii cu înțelepciune, să petreacă mai mult timp cu familia, să mănânce mai sănătos, să facă sport mai mult, să scadă în greutate, să se roage mai mult, să citească Biblia mai mult, să participe mai activ la întâlnirile Bisericii, să ajute mai mult pe cei săraci, etc…. Toate aceste obiective sunt bune.

Atât statele cât și organizațiile și oamenii, când anul trce evaluează aceste obiective și deseori observă că au eșuat.

Personal fac acest lucru din anul 2005, la început de an îmi stabilesc obiective SMART care să poată fi evaluate și de fiecare dată la finalul anului îmi fac autoevaluarea și obțin o notă mai mică decât nota de trecere.

În spatele acțiunilor noastre a obiectivelor realizate sau nerealizate stau motivațiile, iar motivațiile corecte sau incorecte izvorăsc din caracterul nostru.

„Nu este niciun pom bun care să facă rod rău, şi niciun pom rău care să facă rod bun. Căci orice pom se cunoaşte după rodul lui. Nu se strâng smochine din spini, nici nu se culeg struguri din mărăcini. Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; căci din prisosul inimii vorbeşte gura.” (Luca 6:43-45)

Primul lucru care ar trebui să ne întrebăm este dacă suntem motivați, dacă ne trezim dimineața cu poftă de viață, bucuroși că începe o nouă zi.

Mulți dintre noi au îmbrățișat o filosofie de viață descrisă prin cuvintele:

–       cârcotaș sau frustrat: tot ce ni se întâmplă este rău și este din cauza guvernului, a sistemului sanitar, a profesorilor severi, a colegilor și a șefului neînțelegător, a familiei și a părinților care nu mă mai iubesc.

–       Supraviețuitor, stresat, îngrijorarat: singura noastră preocupare este să supraviețuim de la un salariu la altul, să ne plătim facturile și ratele la bancă

–       fatalist: am renunțat de mult să mai dăm vina pe cineva, știm că nu avem nici o șansă să ne mai platim ratele și datoriile ne vor duce la faliment, ne resemnăm și recităm alături de ciobanul moldovean, când a fost anunțat de către Miorița lui despre complotul colegilor care vroiau să îl omoare și să îl jefuiască: „Oiță bârsană,/De ești năzdrăvană/Și de-a fi să mor/În câmp de mohor,/Să spui lui vrâncean/Și lui ungurean/Ca să mă îngroape/Aice, pe-aproape,/În strunga de oi,/Să fiu tot cu voi;”

Dacă nu mai există în noi motivație, dacă nu mai avem  poftă de viață și ne trezim dimineața îngroziți de ce o să ni se mai întâmple astăzi, putrem  să ne întoarcem spre Creatorul nostru să îl întrebăm simplu de ce ne-a creat? El este cel ce poate să redea sensul și semnificația vieții noastre.

Isus nu ne-a chemat la supraviețuire ci la viață din belșug.

„Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.” (Ioan 10:10).

El nu vrea să fim fântâni uscate ci „râuri de apă vie”.

Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie (Ioan 7:38)

Dar dacă suntem motivați și avem poftă de viață, așa cum mulți dintre noi sunt, este un al doilea lucru care ar trebui să ne întrebăm atunci când luăm hotărâri pentru noul an: Sunt motivațiile noastre bune?

Motivaţiile care stau în spatele obiectivelor a hotărârilor și acțiunilor  multor oameni plini de viaţă sunt:

Hedonismul: scopul vieții este plăcerea, ei se trezesc dimineața și se întreabă cum se vor distra astăzi, la începutul anului își planifcă concedii extravagante și muncesc din greu ca să le poată realiza.

Consumerismul: scopul vieții este achziția de bunuri și servicii. Ei fac rată la bancă ca să poată să își cumpere un telefon mobil de calitate, merg în supermarket și cumpără tot ce le poftesc ochii și le apucă mâna.

Confortul: scopul vieții este asigurarea unui confort exagerat: mașină de lux, vilă de lux etc…

Setea de putere: scopul vieții este să stăpânească peste semenii lor și să poată da porunci

De ce vor statele lumii să reducă deficitul bugetar?
De ce vor companiile să își crească cota de piață și să își maximizeze profiturile?
De ce vor oamenii își reducă cheltuielile și să își creacă veniturile?
De ce vor creștinii să citească mai mult Biblia?
De ce vor oamenii să ajute pe alții?

Dumnezeu, ne-a creat ca să îl glorificăm pe El și să extindem granițele Împărăției Sale. Orice abatere de la acest plan nu poate duce decât la eșec, mai devreme sau mai târziu.

„În El am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rânduiţi mai dinainte, după hotărârea Aceluia care face toate după sfatul voii Sale, ca să slujim de laudă slavei Sale (Efeseni 1:11-14)

Pentru că mulți ani la rând am eșuat în împlinirea obiectivelor, anul acesta m-am rugat lui Dumnezeu pentru o schimbare.

Am fost provocat recent de scrisoarea lui Isus către Biserica din Efes și de întrebarea pe care Mihai a pus-o atunci când a predicat de aici:

”Dacă Isus ar evalua Biserica Emanuel și ne-ar scrie o scrisoare, cum ar arăta aceasta?”

Mi-am pus această întrebare în dreptul meu „Dacă Isus m-ar evalua pe mine și mi-ar scrie o scriosare cum ar arăta aceasta?”

Am fost provocat de predica de pe munte spre finalul căreia Hristos ne fixează standardul: „Voi fiţi, dar, desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit” (Matei 6:48)

El nu ne cere nici mai mult nici mai puțin decât perfecțiunea. El nu ne compară cu faretele de lângă noi, nici cu cel mai sfânt om de pe planetă ci cu Tatăl nostru din ceruri care este Perfect.

Am gasit în scriptură că nu este vorba despre mine și eforturile mele de a evolua sau a fi mai bun, acestea nu post să ducă decât la eșec, ci despre lucrarea Duhului Sfânt în mine.  Mi-am propus anul acesta să îmi evaluez viața privind la două aspecte importante:

Caracterul ca roadă a Duhului în mine

Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor (Galateni 5:22)

Ținta:  Matei 6:48 Voi fiţi, dar, desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit.

Lucrarea de slujire ca manifestare a darurilor Duhului Sfânt

„Şi fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora. De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înţelepciune; altuia, să vorbească despre cunoştinţă, datorită aceluiaşi Duh; altuia, credinţa, prin acelaşi Duh; altuia, darul tămăduirilor, prin acelaşi Duh; altuia, puterea să facă minuni; altuia prorocia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; şi altuia, tălmăcirea limbilor. (1 Corinteni 12:7-10)

Cum ar arata biserica Emanuel dacă fiecare din noi ar ști care este darul lui și ar lucra cu el?

–       vorbirea despre înţelepciune

–       vorbirea despre cunoştinţă

–       credinţa

–       darul tămăduirilor

–       puterea să facă minuni

–       prorocia

–       deosebirea duhurilor

–       felurite limbi

–       tălmăcirea limbilor

–       ajutorărilor

–       cârmuirilor

–       slujirii

–       îmbărbătării

–       dărniciei

–       milosteniei

–       conducerii

Tinta:

„Voi sunteți trupul lui Hristos, și fiecare, în parte mădularele lui”

(1 Corinteni 12:27)

„desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos”  (Efeseni 4:12)
„să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană.” (Efeseni 5:27)

Dacă Hristos ți-ar scrie o scrisoare de evaluare așa cum a scris celor șapte Biserici din Apocalipsa, ce ar spune El despre caracterul și lucrarea ta din anul 2011?

Dragostea                    ___________________________________________

Bucuria                         ___________________________________________

Pacea                          ___________________________________________

Îndelunga răbdare         ___________________________________________

Bunătatea                     ___________________________________________

Facerea de bine            ___________________________________________

Credincioşia                 ___________________________________________

Blândeţea                     ___________________________________________

Înfrânarea poftelor        ___________________________________________

 

Ținta: „Voi fiţi, dar, desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit.” (Matei 6:48)

 

„Şi fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora. De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înţelepciune; altuia, să vorbească despre cunoştinţă, datorită aceluiaşi Duh; altuia, credinţa, prin acelaşi Duh; altuia, darul tămăduirilor, prin acelaşi Duh; altuia, puterea să facă minuni; altuia prorocia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; şi altuia, tălmăcirea limbilor. (1 Corinteni 12:7-10)
Care sunt darurile pe care Hristos ți le-a dat?

___________________________________________________________
Cum ai lucrat cu darurile acestea pentru zidirea trupului lui Hristos în anul 2011?

___________________________________________________________

Tinta:
„Voi sunteți trupul lui Hristos, și fiecare, în parte mădularele lui”

(1 Corinteni 12:27)

„desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos”  (Efeseni 4:12)
„să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană.” (Efeseni 5:27)

Cultul mortilor, se defineste prin grija pe care o au cei vii de a menține, legătura spirituală cu morții lor, de a căuta să le ajute și să le ușureze situația din “lumea de dincolo”. Toate obiceiurile și practicile legate de “marea trecere” se ba­zează pe credința că cei vii pot ajuta prin rugăciuni și fapte bune sufletul celui plecat în veșnicie.

Cultul morților în Biserica Ortodoxă:

1.  Inmormantarea
   este actul creștinesc de așezare plină de respect a trupului confratelui creștin și a oricărui om, în mormant după ie­șirea sufletului din acel trup. Înainte ca sicriul cu trupul neînsufleţit să fie coborât în groapă, preotul care oficiază serviciul religios face o rugăciune pentru “dezlegarea” celui mort de toate păcatele pe care acesta le-a făcut când era în viaţă. El îl roagă pe Dumnezeu să-l dezlege şi să-l ierte pe cel care a murit, de toate păcatele
   “trupului şi ale sufletului, făcute cu voie, sau fără de voie, cu gândul,
   cu vorba, sau cu fapta.” şi să-l mute în locul unde stau cei drepţi,
   “în loc luminat, în loc cu verdeaţă, de unde toată întristarea, durerea şi
   lăcrimarea au fugit “
2. Parastasele
   sunt ierurgii speciale (rugaciuni speciale care se fac de către preoti și episcopi cu scopul de a curati, binecuvânta si sfinti pe om), la care trupul
   mortului, nefiind de fată, este simbolizat prin coliva. Verbul grecesc “paristemi” inseamna a se alinia alaturi de cineva, a sta in rand
   cu cineva, a fi camaradul de lupta, apropiatul, tovarasul de sacrificiu al
   cuiva. Deci parastasul este slujba de alăturare, prin rugaciune, celui rnort,
   si infatisare înaintea lui Dumnezeu cu rugaciuni fierbinti, pentru ca El să ierte pacatele celui adormit. Acestea se pot face ori de cate ori voim sa ne rugam pentru cel adormit împreună cu Biserica.
3. Sarindarele iși trag denumirea de la cuvantul grec “saranda”, care inseamna “patruzeci“. Sarindarul este o pomenire a mortului sau a mortilor timp de patruzeci de zile sau la patruzeci de Sfinte Liturghii.
4.  Pomenirea este o scurta slujbă făcută pentru cei morți, fie prin
   pronunțarea numelui lor la Proscomidie si prin punerea unei ectenii la momentul potrivit din Liturghia catehumenilor, fie printr-o slujire a pa­rastasului pe scurt, dupa randuiala aratata in Liturghier. In toate cazu­rile, pomenirea, ca si parastasul, este deosebit de atent urmarita de credincios. Zile de pomenire generala a mortilor sunt: mosii de iarna (Sambata,
   26 februarie) Sâmbata dinaintea Duminicii Infricosatei Judecati și moșii de vară – sâmbata dinaintea Duminicii Pogorarii Duhului Sfant, sau Sâmbata Rusaliilor.
5. Pomenile sunt mesele de milostenie ce se dau în amintirea celui
   adormit, spre folosul oamenilor nevoiași. Ele se transformă în mod greșit, în
   mese de familie, și care nu mai au nicidecum sensul de milostenie. Semnificația
   adevarată a acestor mese care la origine în­semnau milostenie, aveau și au
   menirea ca, împreună cu rugăciunile Bisericii, să ajute și să ușureze situația
   din “lumea de dincolo” a celui mort. Bogdaporste  (Bodaproste) Sl. Bogŭ da
   prostitĭ „Domnul să-i ierte (pe morții tăi)” este cuvantul rostit de cei ce
   primesc pomana.
6. Lumânările sunt aprinse adesea de credincioși, pentru ei și pentru cei adormiti, in locuri special amenajate,
   in interiorul ori in curtea bisericii. Lumina lumanarilor simbolizeaza pe
   Mantuitorul Iisus Hristos, numit in Sfanta Evanghelie “Lumina lumii”,
   cat si invatatura Sa, care este bucurie, dragoste, adevar si viata. Lumina este
   semn al prezentei lui Dumnezeu. Parintele Constantin Coman spune:
   “Dumnezeu este lumina in cel care aprinde o lumanare, iar cel care aprinde o lumanare se arata iubitor de lumina, adica de Dumnezeu.” Cea de-a doua semnificatie a lumanarilor este aceea de jertfa, venita de asta data din partea crestinilor. Lumanarea este ofranda pentru Dumnezeu oferita de credinciosi ca semn de oferire a sufletului lor catre Dumnezeu.

Cultul morților în Biserica Catolică – Purgatoriul
“Cei care mor în harul și prietenia lui Dumnezeu dar imperfect purificați, deși sunt siguri de mântuirea veșnică, suferă după moarte o purificare ca să dobândească sfințenia necesară pentru a intra în bucuria cerului”
Deci daca o persoana care moare “în har și prietenia lui Dumnezeu” și
are încă greșeli personale este impiedicată să intre în rai deoarece nu este
complet purificată. Ea trebuie să treacă printr-o perioada de curațire pentru a
fi complet curată.

Cultul morților în Biserica Mormonă

Biserica Mormonă propovăduieşte posibilitatea salvării şi a vieţii eterne pentru toţi, inclusiv pentru cei care nu ştiau, în timpul vieţii lor, despre Isus Hristos şi despre
plenitudinea evangheliei Sale. Mormonii cred că toţi morţii vor primi ocazia de
a auzi evanghelia în lumea spiritelor şi că fiecare persoană care acceptă
mesajul salvării în lumea spiritelor poate să primească un botez făcut pentru
ei de către un membru viu al bisericii într-un templu. Mormonii încearcă să-şi
găsească datele străbunilor şi ale altora, pentru a se boteza din partea lor şi
a le da ocazia să primească plenitudinea de salvare, dar cred că morţii au
capacitatea de a decide dacă vor accepta acest botez sau nu. Biserica lui Isus
Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă afirmă că înţelegerea sa a doctrinei
salvării pentru morţi şi autoritatea sa de a face botezuri pentru morţi au
venit de la Dumnezeu prin revelaţie.

Versete din Biblie care sunt folosite pentru a susține cultul morțlor:

–       Judecători (XI, 40) “Şi s-a făcut obicei în Israel, ca în fiecare an fiicele lui Israel să meargă să plângă pe fata lui Ieftae Galaaditeanul patru zile pe an.”

–       Ieremia (XVI, 7) „Nu se va frânge pentru ei pâine de jale ca mângâiere pentru cel mort; şi nu li se va da cupa mângâierii ca să bea după tatăl lor şi după mama lor.”

–       (1 Cor. XV, 29) „Fiindcă ce vor face cei care se botează pentru morţi? Dacă morţii nu înviază nicidecum, pentru ce se mai botează pentru ei?”

–     (Luca XVI, 22) Pilda bogatului nemilostiv si a saracului Lazar, rostita de Mantuitorul Isus

–     (Ioan, XX, 21-23) Şi Iisus le-a zis iarăşi: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi. Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt; Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi
ţinute.

–      2 Macabei (XII, 43-44)
„Şi strângând bani după numărul bărbaţilor care erau cu el, două mii de drahme de
argint a trimis în Ierusalim, să se aducă jertfă pentru păcat. Foarte bun şi
cuvios lucru pentru socotinţa învierii morţilor! Că de n-ar fi avut nădejde că vor
învia cei care mai înainte au căzut, deşert şi de râs lucru ar fi a se ruga
pentru cei morţi.” (cartea Macabei nu este o carte necanonică)

Biserica Ortodoxa considera ca exista doua judecati: Judecata particulara se efectueaza imediat dupa moartea omului si se vor avea in
vedere faptele sale prezente pana la moarte si Judecata definitiva, obsteasca va avea in vedere in­tregul ansamblu al vorbelor, faptelor si cugetul decedatului cu toate urmarile sale. In intervalul dintre cele doua judecati sufletul mortului nu mai poate face nimic pentru sine dar cei aflati in viata pot sa il ajute prin rugaciuni si milostenii in numele lui. La judecata de apoi (definitiva), nici un ajutor nu poate veni din afara.

Exista doua versete care necesita explicatii:

1. 1 Corinteni 15:29:  Pavel scire aici pentru cei ce nu cred ca este o inviere a mortilor. Cu  siguranta acestia nu puteau fi crestini deoarece crestinismul are la baza  credinta in Invierea lui Isus. Pe langa alte argumente Pavel apeleaza la practica lor (practica pagana) de a se boteza pentru cei morti.
2.  Ioan 20:43-44: Ce inseamna oare a lega si a deslega? Matei, 18.15-18, 1 Corinteni 5.11-13, 2 Corinteni, 2. 6-10 arata plicatiile clare ale acestui verset si anume disciplina in biserica care are ca scop pocainta si mantuirea celui disciplinat

Parinții bisericii care au susținut cultul morților:

–     Tertulian (+240) spune : “Noi facem rugaciuni pen­tru cei morti in fiecare an la ziua mortii lor” (De corona militis, 3)

–      Sfantul Ciril al Ierusalimului (+ 386) spunea : “Noi ne rugam pentru Sf. Parinti si episcopi adormiti si in general pentru toti cei mutati inainte de noi, crezand
ca e de foarte mult folos sufletelor pentru care se face rugaciunea atunci cand
sta inainte jertfa cea sfanta si infricosata” (Cateh. 5 mistag., 9, la P.
Deheleanu, op. cit., p. 221).

Versete din Biblie care contrazic cultul morților

• “Dumnezeu va da fiecaruia dupa faptele lui” (Rom. II, 6)
• “Pentru ca noi toti trebuie sa ne infatisam inaintea judecatii lui Hristos, ca sa ia fiecare dupa cele ce a facut prin trup, ori bine, ori rau” (II Cor. V, 10)
• “Cel ce seamana in trupul sau insusi, din trup va secera stricaciune; iar cel ce seamana in Duhul, din Duh va secera viata vesnica” Gal. VI, 8
• “ Iar oricine vă va da să beţi un pahar de apă, în numele Meu, fiindcă sunteţi ai lui Hristos, adevărat zic vouă că nu-şi va pierde plata sa“. (Marcu IX.41). Observăm că pentru a beneficia de răsplată, darurile trebuiesc date în Numele Domnului Isus.
• (Luca XVI, 22) “Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti. Şi peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei d acolo să treacă la noi.”

Poate să fie uşurată prin daruri situaţia unui om, la Dreapta Judecată de Apoi?
În primul rând, să observăm că aici există o incorectitudine logică: dacă
rugăciunea de dezlegare rostită la cimitir, l-a dezlegat cu adevărat pe cel
mort de toate păcatele lui, atunci de ce trebuie să ne mai îngrijorăm de soarta
lui în veşnicie?

În Sfânta Scriptură este scris că darurile oferite, nu pot schimba dreptatea lui
Dumnezeu, care este sfânt şi drept şi nu se lasă influenţat de daruri. În Vechiul Testament se spune : “Căci Domnul Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor, Domnul domnilor, Dumnezeul cel mare, puternic şi înfrficoşat, care nu caută la faţa oamenilor şi nu primeşte daruri.” (Deuterononm, 10.17)

Adevaruri de baza contrazise de cultul mortilor:

1.     Mantuirea se capata prin credinta in Isus nu prin fapte ca sa nu se laude nimeni „Dar dreptatea lui Dumnezeu vine prin credinţa în Iisus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred, căci nu este deosebire. Fiindcă toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava  lui Dumnezeu; Îndreptându-se în dar cu harul Lui, prin răscumpărarea cea în  Hristos Iisus. Pe Care Dumnezeu L-a rânduit (jertfă de) ispăşire, prin credinţa  în sângele Lui, ca să-Şi arate dreptatea Sa, pentru iertarea păcatelor celor mai înainte făcute, Întru îngăduinţa lui Dumnezeu – ca să-Şi arate dreptatea Sa, în vremea de acum, spre a fi El Însuşi drept, şi îndreptând pe cel ce
trăieşte din credinţa în Iisus. Deci, unde este pricina de laudă? A fost înlăturată. Prin care Lege? Prin Legea faptelor? Nu, ci prin Legea credinţei. Căci socotim că prin credinţă se va îndrepta omul, fără faptele Legii.” (Roamani III:22-28)

2. Mântuirea este personală
„Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi.” (Marcu XVI:16)

3. Dumnezeu este drept, El nu acorda mântuirea oamenilor daca cei care rămân în viată au bani pentru a plati preotului deslegarea de pacate, pomenirea mortului și a face pomene în numele mortului.

Webgrafie:

www.ecrestin.ro – Esti sigur? – publicat cu acordul Liga Bibliei, autor Petru Popovici
www.crestinortodox.ro

I.             Importanța Învierii

“Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede” (Ioan 20:25)

Pentru a crede în Isus Hristos, Toma a avut nevoie de dovezi auzite, văzute și simțite. Credința creștină trebuie să aibă la bază dovezi auzite, simțite sau văzute.

Bazele și importanța învierii sunt date de Apostolul Pavel  in 1 Corinteni 15. Dacă n-a înviat Hristos:

• Propovaduirea noastră este zadarnică
• Credinţa este zadarnică
• Suntem martori mincinoși
• Suntem înca în păcatele noastre
• Cei ce au adormit în Hristos sunt pierduţi
• Viața se termină la mormânt
• Suntem cei mai nenorociți dintre oameni

Miza este mare. E în joc viata noastra, credibilitatea, vina, veșnicia. De aceea este foarte important să avem dovezi auzite, simțite sau văzute.

II.           Teorii care combat învierea

1.     Teoria mitului

Aceasta teorie susține că învierea lui Isus nu a fost un eveniment istoric real ci doar un mit bazat pe modelul diferiților zei ai fertilității din religiile păgâne antice (Ex. Osiris, Adonis, Isis) care „mureau și înviau”.

2.     Teoria mormântului necunoscut

Aceatstă teorie neagă relatarea evangheliștilor cu privire la înmormântarea lui Isus de către Iosif din Arimateia și susține că trupul lui Isus a fost aruncat într-o groapă comună folosită pentru cei executați de către romani.

3.     Teoria unui alt mormânt

Profesorul Kirsopp Lake, unul dintre întemeietorii acestei teorii, susține că femeile nu știau unde fusese înmormântat Isus și s-au dus din greșeală la alt mormânt. În urma faptului că au nimerit la un mormânt gol, au crezut că Ius a înviat.

4.     Teoria legendei

Susține că relatările despre înviere sunt legende care au apărut după mulți ani scurși de la vremea în care a trăit Cristos.

 “Codul lui Da Vinci”  susține  că ”Până la Conciliul de la Niceea Isus a fost privit de urmașii lui ca un profet muritor, un om de seamă și puternic dar cu toate acestea doar un om. Desemnarea lui Isus ca Fiul lui Dumnezeu a fost propusa oficial si votata la Conciliul de la Niceea” “Împăratul Constantin a desemnat și finanțat o nouă Biblie care a omis acele evanghelii care vorbeau despre trăsăturile umane ale lui Cristos și a doctorit celelalte evanghelii care Il prezentau ca Dumnezeu. Evangheliile mai vechi au fost interzise, adunate și arse”

5.     Teoria invierii spirituale

Susține că trupul lui Cristos s-a descompus în mormânt și adevărata Sa înviere a fost spirituală. Martorii lui Iehova au îmbrățișat o formă a acestei teorii. Ei cred că trupul lui Isus a fost distrus de Dumnezeu în mormânt și El a înviat într-un trup imaterial.  O înviere spirituală fără u trup fizic nu ar mai fi înviere.

Relatarea evanghelistului Luca este cea mai clara în combatearea acestei teorii: “Plini de frică şi de spaimă, ei credeau că văd un duh. Dar El le-a zis: „Pentru ce sunteţi tulburaţi? Şi de ce vi se ridică astfel de gânduri în inimă? Uitaţi-vă la mâinile şi picioarele Mele, Eu sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeţi că am Eu.” (Şi, după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile şi picioarele Sale.) Fiindcă ei, de bucurie, încă nu credeau şi se mirau, El le-a zis: „Aveţi aici ceva de mâncare?” I-au dat o bucată de peşte fript şi un fagure de miere. El le-a luat şi a mâncat înaintea lor. “ (Luca 24:37-43)

6.     Teoria halucinației

Această teorie susține că martorilor doar li s-a părut că au văzut pe Isus, în realitate aveau halucinații. Halucinația este “Tulburare psihică constând în perceperea unui obiect sau a unui fenomen fără ca acesta să existe în realitate” (DEX 98). Psihologia a demontat aceasta teorie studiind fenomenul de halucinații:

–       halucinațiile apar la persoane schzofrenice, sau paranoice

–       halucnațiile sunt legate de subconștient, experiențe din trecut

–       halucinațiile sunt fenomene individuale, numai o persoană le poate avea la un moment dat

7.     Trupul a fost furat de ucenici

Această teorie susține că ucenicii lui Isus au furat trupul și au născocit povestea cu învierea. Această teorie a fost consemnată și de evanghelistul Matei: “Aceştia s-au adunat împreună cu bătrânii, au ţinut sfat, au dat ostaşilor mulţi bani şi le-au zis: „Spuneţi aşa: „Ucenicii Lui au venit noaptea, pe când dormeam noi, şi L-au furat.” Şi dacă va ajunge lucrul acesta la urechile dregătorului, îl vom potoli noi şi vă vom scăpa de grijă.” Ostaşii au luat banii şi au făcut cum i-au învăţat. Şi s-a răspândit zvonul acesta printre iudei până în ziua de astăzi. (Matei 28:12-15)

Eusebiu (314-318 d. Cr) in caretea sa Demonstratio Evanghelica, combate aceasta teorie folosidn un discurs satiric  imaginar rostit d eucenici:

“Haideți să ne adunăm și să inventăm toate minunile și aparițiile de după înviere pe care nu le-am văzut niciodată și haideți să susținem înșelătoria asta până la moarte! De ce să murim degeaba? De ce să nu ne placă torturile și biciurile aplicate fără nici un motiv îndreptățit? Haudeți să mergem la toate popoarele și să le răsturnăm instituțiile și să le denunțăm zeii. Și chiar dacă nu convingem pe nimeni cel puțin vom avea satisfacția de a atrage asupra noastră pedeapsa pentru înșelătoria noastra”

8.     Autoritățile au furat trupul

Această teorie susține că autoritățile romane și evreiești au mutat trupul din mormântul lui Iosif din Arimateea și l-au pus în alt mormânt pentru a fi păstrat în siguranță. Ucenicii au găsit mormântul gol și au fost convinși că Isus a înviat.

9.     Teoria musulmana a substituirii

Coranul pretinde că Isus nu a fost răstignit pe cruce. In loc să permită ca Isus să fie răstignit, se spune că Alah și-a respectat profetul și L-a salvat prin răstignirea unui spectator care a fost făcut să arate ca Isus. Se ințelege că Simon din Cireana ar fi cel care L-a înlocuit pe Isus. În loc să fie răstignit, Isus s-a înălțat la cer, unde a rămas în viață până la revenirea pe pământ care va avea loc la sfârșitul vrremurilor.

10.  Teoria resuscitării: Isus a leșinat și apoi și-a revenit

Unii pretind că Isus nu a murit pe cruce ci a leșinat. În răcoarea mormântului El și-a revenit din leșin.

III.          Cum putem dovedi învierea?

Sunt două metode pe care le putem folosi pentru a dovedi ceva:

1. Metoda științifică modernă
2. Metoda dovezilor istorice

Metoda științifică poate fi folosită pentru a dovedi lucruri repetabile (ex. Gravitația) dar nu este adecvată pentru o persoană sau un eveniment istoric.

Dovezi pe care un tribunal le acceptă (Art. 64 din codul de procedură penală):

• Declarații scrise sau orale
• Mijloace materiale de probă
• Constatări medico – legale
• Constatări tehnico-stinţifice
• Expertize

Art. 64.**) – Mijloacele de proba prin care se constata elementele de fapt ce pot servi ca proba sunt: declaratiile invinuitului sau ale inculpatului, declaratiile partii vatamate, ale partii civile si ale partii responsabile civilmente, declaratiile martorilor, inscrisurile, inregistrarile audio sau video, fotografiile, mijloacele materiale de proba, constatarile tehnico-stiintifice, constatarile medico-legale si expertizele.

Cine a fost Burebista? Burebista a fost rege al geto-dacilor (82 î.Hr. – 44 î.Hr.), întemeietorul statului Dac. De unde știm?
Declarații scrise
– istorici
Mijloace materiale de probă:
– cetăți
– monezi
– hărți

Cine este Isus Hristos? De unde știm?

Declarații scrise:
Ucenicii lui Isus au scris despre “ce am auzit, ce am vazut cu ochii nostri, ce am privit și ce am pipăit cu mâinile noastre” (1 Ioan 1)
Istorici din primul secol: Josephus, a scris despre moartea pe cruce si învierea lui Isus; Tacitus, a scris despre originile crestinismului – moartea lui Isus și prigonirea primilor creștini

„Cam pe la acea vreme, a trait Isus, un om înţelept, dacă ar fi corect sa il numim om, pentru ca el a fost un făcător de minuni, un profesor de la care oamenii au primit adevărul cu plăcere. El a atras la Sine mulţi evrei şi multi dintre neamuri. El a fost Hristosul. Si cand Pilat, la sugestia oamenilor cu vaza dintre noi, l-a condamnat la moarte pe cruce, cei care l-au iubit la nu l-au părăsit, căci le-a apărut viu din nou a treia zi, după cum au prevestit profeţii sfinţi despre acest lucru si alte zece mii de lucruri minunate cu privire la El. Şi tribul creştinilor, numită astfel de la el, nu sunt printre noi astazi?”
Parinţii bisericești au scris despre moartea și învierea lui Isus Hristos
Mijloace materiale de proba: mormantul gol, biserica și viețile transformate

IV.         Dovezile Învierii

1.     Sigiliul roman rupt

“Ei au plecat şi au întărit mormântul, pecetluind  piatra şi punând strajă.” (Matei 27:66)

Sigiliul roman era pus numai in prezenta garzii romane. Cand garda romana punea sigiliul pe ceva, isi punea viata in joc jurand sa protejeze ceea ce era acolo. In acest caz – era trupul lui Hristos. Sigiliul mai era un simbol al sigurantei – reprezenta puterea si marirea Imperiului roman. Oamenilor le era frica de acel sigiliu pentru ca daca acesta s-ar fi rupt, toate fortele de ordine din Imperiul roman ar fi fost mobilizate sa gaseasca faptasul. Cand gaseau vinovatul, il crucificau. Iar la aceste crucificari, sunau din trompete in toata cetatea pentru ca toti sa stie cat de severa era disciplina romanilor cand era vorba de ruperea unui sigiliu.
Cine ar fi avut oare curajul sa rupa acest sigiliu? Ucenicii care au fugit și l-au părasit pe Domnul lor în grădina Getsimani? Petru care s-a lepadat de El cu juramant?

 2.     Piatra mare  data la o parte

“L-a pus într-un mormânt nou, al lui însuşi, pe care-l săpase în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră mare la uşa mormântului şi a plecat.” Matei 27:60

Ca sa se blocheze o intrare de 1,30 m pe 1,50 m la un mormant era nevoie de o stanca de aproximativ doua tone.
Toti cei patru evanghelisti realteaza despre piatra:

“un înger al Domnului s-a coborât din cer, a venit şi a prăvălit piatra de la uşa mormântului şi a şezut pe ea.” (Matei 28:1-2)
“Şi, când şi-au ridicat ochii, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese prăvălită.” (Marcu 16:4)

“Au găsit piatra răsturnată de pe mormânt.” (Luca 24:2)

“În ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena s-a dus dis-de-dimineaţă la mormânt, pe când era încă întuneric; şi a văzut că piatra fusese luată de pe mormânt.” (Ioan 20:1)

Cuvintele traduse din greacă folosite de evanghelisti pentru a arata pozitia pietrei, arata ca aceasta a fost rostogolita pe panta in sus la o oarecare distanta de gura momantului.

Daca ucenicii ar fi furat trupul din mormânt, furișându-se în timp ce garda romană dormea, de ce ar fi mutat piatra de două tone în sus pe pantă la o oarecare distanță de mormânt?

 3.     Mormantul gol
“În ziua întâi a săptămânii, femeile acestea, şi altele împreună cu ele, au venit la mormânt dis-de-dimineaţă şi au adus miresmele pe care le pregătiseră. Au găsit piatra răsturnată de pe mormânt, au intrat înăuntru, şi n-au găsit trupul Domnului Isus.” (Luca 24:1-3)

Unde a inceput crestinismul? Unde au propovăduit prima data apostolii despre Invierea Domnului Isus? La Ierusalim. Este ultmul loc unde ei ar fi putut propovadui Invierea lui Isus daca mormantul nu ar fi fost gol. O simplă plimbare de 15 minute până la mormânt ar fi demonstrat contrariul si ar fi fost dovediti mincinosi in fata multimilor.
“Aţi omorât pe Domnul vieţii, pe care Dumnezeu L-a înviat din morţi; noi suntem martori ai Lui.” (Faptele apostolilor 3:15)

4.     Garda romana a părăsit postul

Liderii evrei religiosi au mers la Pilat si au spus „Doamne, ne-am adus aminte că înşelătorul acela, pe când era încă în viaţă, a zis: „După trei zile voi învia.” Dă poruncă, dar, ca mormântul să fie păzit bine până a treia zi, ca nu cumva să vină ucenicii Lui noaptea să-I fure trupul şi să spună norodului: „A înviat din morţi!” Atunci înşelăciunea aceasta din urmă ar fi mai rea decât cea dintâi.” Pilat le-a zis: „Aveţi o strajă; duceţi-vă de păziţi cum puteţi.” (Matei 27:62-65).

O straja romana era o unitate de 16 soldati pentru paza. Fiecare dintre acestia fiind o masina de lupta. Fiecare soldat avea in mod obisnuit 3 pana la 5 arme diferite asupra lui. 16 soldati, dispusi pe un patrat – cate 4 pe fiecare latura erau in stare sa protejeze o zona impotriva unui intreg batalion. Atat de bine erau antrenati. Istoria spune ca aveau pene mov si negre pe coifurile lor masive. Si penele acestea mov si negre ajungeau pana la 75 de cm. Motivul pentru care le purtau era ca ii faceau pe soldati sa para de doua ori mai mari decat erau, de la distanta. 16 asemenea barbati au fost pusi sa pazeasca mormantul lui Isus Hristos. Isus era o amenintare atat pentru Evrei cat si pentru Romani. Pilat trebuia sa se asigure ca mormantul ramanea ocupat. Pentru ca daca nu ramanea asa, vestea avea sa ajunga la urechile imparatului, iar Pilat avea sa isi piarda pozitia si puterea.
Evanghelistul Matei relateaza:  “Străjerii au tremurat de frica lui şi au rămas ca nişte morţi. …Pe când se duceau ele, au intrat în cetate unii din străjeri şi au dat de veste preoţilor celor mai de seamă despre toate cele întâmplate.” (Matei 27:4,11)

Garda romana a parasit postul. Parasirea postului se pedepsea cu moartea.

5.     Veșmintele mortuare din mormânt

“Simon Petru, care venea după el, a ajuns şi el, a intrat în mormânt şi a văzut fâşiile de pânză jos. Iar ştergarul care fusese pus pe capul lui Isus nu era cu fâşiile de pânză, ci făcut sul şi pus într-un alt loc singur. Atunci celălalt ucenic, care ajunsese cel dintâi la mormânt, a intrat şi el; şi a văzut şi a crezut. (Ioan 20:6-8)

 6.     Arătările confirmate ale lui Cristos

Dar ceea ce i-a convins si pe apostoli si pe credinciosii de la inceputuri de faptul ca Hristos inviase NU era mormantul gol. Nici chiar femeile – Maria si celelalte – au alergat si le-au spus ca trupul lui Hristos nu mai era, Ei nu au spus „A inviat!” ci au spus „I-au luat trupul!”. Faptul ca mormantul era gol nu a convins pe nimeni de inviere. Ceea ce i-a convins cu adevarat pe urmasii lui Hristos de inviere nu a fost mormantul gol si mai degraba faptul ca El li s-a aratat.

Timp de 40 de zile ucenicii, apostolii, urmasii lui au trait langa El, au mancat cu EL „cu multe dovezi”.

“După patima Lui, li S-a înfăţişat viu, prin multe dovezi, arătându-li-Se deseori, timp de patruzeci de zile, şi vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu.” (Faptele Apostolilor 1:3)

“Vă fac cunoscut, fraţilor, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut. V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat, şi a înviat a treia zi, după Scripturi; şi că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece. După aceea S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi sunt încă în viaţă, iar unii au adormit. În urmă S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor. După ei toţi, ca unei stârpituri, mi S-a arătat şi mie.” (1 Corinteni 15:1-8)

Pavel spune: „S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată”. Daca Hristos nu s-ar fi aratat celor 500 de oameni, orice critic din public s-ar fi putut ridica sa ii inchida gura lui Pavel spunand  “arata-mi pe unul macar dintre cei 500 care l-au vazut dupa ce a murit si a fost ingropat, daca pretinzi ca El a inviat”. Pavel ar fi raspuns: „Priviti, majoritatea lor sunt in viata, mergeti si intrebati-i” 

Infatisarile lui Isus au fost cele care au convins pe oameni de invierea lui Hristos.

V.          Impactul Învierii

 1.     Biserica

Într-un intreval scurt de la moartea lui Isus, credința creștină s-a răspândit rapid în toată Palestina și apoi în afara ei, până când a ajuns în toate colțurile Imperiului Roman. Ea a prins rădăcini și a crescut vertiginos chiar în orașul in care Isus a fost răstignit și înmormântat. Putea Biserica supraviețui măcar o săptămână în acest mediu ostil dacă Hristos nu ar fi înviat? În prima lui predică Petru afirmă ca Isus a înviat și 3.000 de oameni au crezut în El. La scurt timp dupa aceasta au mai crezut in el 5.000. Ar fi fost posibila convertirea tuturor acestor oameni daca Isus nu ar fi înviat?

2. Închinarea de duminica

Hotărârea ucenicilor de a muta ziua de închinare din Sabatul evereiesc in prima zi a săptămânii (duinica) a fost un act de curaj, in conditiile in care sabatul trebuia respectat de fiecare evreu, inclusiv de ucenici. Ei au schimbat ziua lor de inchinare duminica, în onoarea Învierii lui Isus Cristos. Invierea lui Isus este sarbatorita de 52 de ori pe an de 2.000 de ani incoace de catre toti crestinii.

3. Botezul

Botezul este mărturia publica si simbolizeaza ca persoana care se boteaza moare cu Cristos prin rastignire, intra in apa ca si cum ar fi ingropata, si incepe o viata noua cu El, iesind din apa asa cum Isus a iesit din mormant prin inviere.

“Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.”(Romani 6:4-7)

4. Cina Domnului

Vinul si painea simbolizeaza moartea lui Cristos pe cruce și sangele sau vărsat pentru pacatele omenirii. Cum este posibil ca bucuria sa însoțească amintirea morții înfiorătoare a întemeietorului unei religii, afara de faptul ca a fost urmata de o inviere care asigură iertarea de pacate și răscumpararea personala a tuturor celor ce cred?

5. Vieți transformate

Ucenicii: Atuci cand autoritatile L-au arestat pe Isus în gradina Getsimani, “toți ucenicii L-au părăsit și au fugit”. În timpul procesului Petru s-a lepădat de Isus de trei ori cu jurământ. Nu peste multe zile ii vedem in cartea Faptele apostolilor marturisind cu curaj ca “voi L-ati omorat pe Domnul vieíi dar Dumnezeu L-a inviat din morti”. Si nu numai ca au marturisit dar si-a dat viata pentru a sustine acest adevar. 11 ucenici a u fost martirizati iar unul din ei (Ioan) a fost exialt pentru credinta lui. Cine si-ar da viata pentru a sustine o minciuna?

Saul din tars, care a devenit apostolul Pavel, nu era prieten cu Hristos. El nu era un urmas al lui Hristos. El era impotriva lui Hristos. Era de neclintit impotriva lui Hristos pentru ca el credea ca Isus Hristos era un Mesia fals. El credea ca Isus predicase numai erezii. Saul era un fariseu. El este numit „fariseul fariseilor”, expresie care se refereau la persoane cu functii inalte in secta fariseilor.  Saul pornise sa distruga biserica. Avea autorizatia sa mearga din oras in oras si sa ii arunce pe crestini in inchisoare. Dar in cartea Faptele Apostolilor, el relateaza ca intr- zi, pe drumul Damascului Isus Hristos i s-a aratat.  Ceva s-a intamplat in viata lui Pavel. Ceva care pur si simplu i-a intors viata pe dos incat peste noapte el s-a transformat. De la a persecuta pe crestini, el a devenit un propovaduitor crestin. Viata lui este una din marturiile cele mai adanci pentru adevarul ca Hristos a fost inviat din morti si ca apoi s-a aratat lui Pavel.  

Vietile schimbate ale celor dintre noi sunt dovezi ale faptului ca a treia zi Hristos a inviat din morti. Oameni saraci sau bogati, educati sau fara scoala, de orice neam si din orice semintie, barbati sau femei, copii, tineri sau batrani, vin la Hristos se caiesc pe pacatele lor, isi pune increderea in Hristos ca Mantuitor si Domn si apar schimbari semnificative in vietile lor. Vietile schimbate reprezinta o marturie a faptului ca in spatele a tot sta faptul ca a treia zi El a inviat din morti, s-a ridicat la Cer si apoi, prin Duhul Sfant vine acum sa locuiasca in vietile noastre.

Dacă Hristos a inviat

• Propovaduirea noastră este de folos
• Credinţa este de folos
• Suntem martori de încredere
• Pacatele ne-au fost iertate
• Cei ce au adormit în Hristos sunt mântuiți
• Trupurile noastre muritoare vor învia
• Suntem cei mai fericiți dintre oameni

Daca Hristos nu ti s-a aratat si tie, dacă nu ai convingerea că El a murit pentru păcatele tale, că a fost îngropat și a înviat a treia zi, merită să cercetezi.  În joc este viața ta veșnica și vinovăția ta. Poți sa-I ceri dovezi suficiente, dovezi simțite, auzite sau văzute. El nu te va certa, nu l-a certat nici pe Toma, ci te va invita să pui degetul în mâna Lui, să vezi și să simți semnul cuielor Lui și mâna în coasta Lui să vezi și să simți semnul suliței care l-a strapuns și să nu mai fi necredincios ci credincios.

Bibliografie:

Dovezi în favoarea Învierii, Josh McDowell și Sean McDowell, Editura Scriptum, Oradea 2010

Semnificația morții lui Cristos

Vă fac cunoscut, fraţilor, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut. V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat, şi a înviat a treia zi, după Scripturi
(1 Corinteni 15:1-4)

Teorii actuale care contesta moartea lui Cristos

Teoria musulmană a substituirii

Coranul pretinde că Isus nu a fost răstignit pe cruce. In loc să permită ca Isus să fie răstignit, se spune că Alah și-a respectat profetul și L-a salvat prin răstignirea unui spectator care a fost făcut să arate ca Isus. Se ințelege că Simon din Cireana ar fi cel care L-a înlocuit pe Isus. În loc să fie răstignit, Isus s-a înălțat la cer, unde a rămas în viață până la revenirea pe pământ care va avea loc la sfârșitul vrremurilor.

Teoria leșinului

Unii pretind că Isus nu a murit pe cruce ci a leșinat. În răcoarea mormântului El și-a revenit din leșin.

Istorici din primul secol: Josephus, a scris despre moartea pe cruce si învierea lui Isus; Tacitus, a scris despre originile crestinismului – moartea lui Isus si prigonirea primilor crestini.
Parinţii bisericesti au scris despre moartea si învierea lui Isus Hristos
Ucenicii lui Isus au scris despre “ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștri, ce am privit și ce am pipait cu mâinile noastre” (1 Ioan 1)

Relatarea evangheliștilor în legătură cu răstignirea lui Cristos

In gradina Ghetsimani Isus se roaga pregatindu-se pentru evenimentele ce aveau să vină (Matei 26:38,39)

• Se roagă dacă este cu putință să fie scutit de ceea ce avea să I se întâmple
• Deși îi este foarte greu accepta voia Tatălui
• A ajuns într-un chin ca de moarte … sudoarea i se făcuse ca niște picături mari de sânge, cari cădeau pe pământ (Luca 22:44)

In gradina Getsimani Isus este tradat si parăsit de proprii ucenici

• Pentru treizeci de arginti, Iuda aduce o gloata mare cu sabii și ciomege care îl arestează pe Isus (Matei 26:47,48)
• Toți ucenicii îl părăsesc “Voi bate Păstorul și oile trumei vor fi risipite” (26:31,56)
• Petru se leapădă de Isus de trei ori cu jurământ

Procesele lui Isus

După trădarea și arestarea Sa, Isus a trecut prin 6 procese distincte înainte de a fi răstignit.

• Înaintea lui Ana – bătrânul mare preot

L-au dus întâi la Ana; căci el era socrul lui Caiafa, care era mare preot în anul acela. Marele preot a întrebat pe Isus despre ucenicii Lui şi despre învăţătura Lui…. Ana L-a trimis legat la marele preot Caiafa. (Ioan 18:13-24)

• Înaintea lui Caiafa – marele preot numit de romani
• Înaintea Soborului

Când s-a făcut ziuă, bătrânii norodului, preoţii cei mai de seamă şi cărturarii s-au adunat împreună şi au adus pe Isus în soborul lor. (Luca 22:66)

–       Înaintea guvernatorului Roman Pilat din Pont (Matei 27:2)

“după ce L-au legat, L-au dus și L-au dat pe mâna dregătorului Pilat din pont”

• Înaintea lui Irod

Când a auzit Pilat de Galileea, a întrebat dacă Omul acesta este galileean. Şi când a aflat că este de sub stăpânirea lui Irod, L-a trimis la Irod, care se afla şi el în Ierusalim în zilele acelea. (Luca 23:6,7)

–       Din nou înaintea lui Pilat din Pont (Luca 23:11-25)

“Irod, cu ostaşii lui de pază, se purtau cu El cu dispreţ; şi, după ce şi-a bătut joc de El şi L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare, L-a trimis înapoi la Pilat. (Luca 23:11)

Capetele de acuzare aduse de evrei:

De ce atâta preocupare pentru un singur om? În timp ce evreii erau preocupați de implicațiile religioase ale acțiunilor lui Isus, romanii erau mult mai interesați de politică, economie și autoritatea Romei.

• A amenințat că va distruge Templul  “La urmă au venit doi şi au spus: „Acesta a zis: „Eu pot să stric Templul lui Dumnezeu şi să-l zidesc iarăşi în trei zile.” (Matei 26.61)
• Este un făcător de rele “Pilat deci a ieşit afară la ei şi le-a zis: „Ce pâră aduceţi împotriva Omului acestuia?” Drept răspuns, ei i-au zis: „Dacă n-ar fi fost un făcător de rele, nu L-am fi dat noi în mâinile tale.”” (Ioan 18:29,30)
• Instigare la revoltă
• Interzice evreilor să plătească taxe Cezarului
• Pretinde a fi Hristosul Fiul lui Dumnezeu
• S-a făcut pe Sine Rege  

 “Şi au început să-L pârască şi să zică: „Pe Omul acesta L-am găsit aţâţând neamul nostru la răscoală, oprind a plăti bir cezarului şi zicând că El este Hristosul, Împăratul.”” (Luca 23:2)

Primele patru capte de acuzare erau false, aduse de martori mincinoși care au răstălmăcit învățăturile și lucrările Domnului. Față de aceste capte de acuzare Isus nu răspunde.

Ultimele două capete de acuzare sunt adevărate. Față de aceste capte de acuzare Isus pledează vinovat, lucru care ii atrage condamnarea la moarte prin răstignire.

Marele preot s-a sculat în picioare şi I-a zis: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceştia împotriva Ta?” Isus tăcea. Şi marele preot a luat cuvântul şi I-a zis: „Te jur, pe Dumnezeul cel Viu, să ne spui dacă eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.” „Da”, i-a răspuns Isus, „sunt! Ba mai mult, vă spun că de acum încolo veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii lui Dumnezeu şi venind pe norii cerului.” Atunci marele preot şi-a rupt hainele şi a zis: „A hulit! Ce nevoie mai avem de martori? Iată că acum aţi auzit hula Lui. Ce credeţi?” Ei au răspuns: „Este vinovat, să fie pedepsit cu moartea.” (Matei 26:62-66)

Isus S-a înfăţişat înaintea dregătorului. Dregătorul L-a întrebat: „Eşti Tu „Împăratul iudeilor”?” „Da”, i-a răspuns Isus, „sunt.” (Matei 27:11)

Moartea prin răstignire

Citim ca Hristos a murit prin cruficicare. Crucificarea era probabil una dintre cele mai crude moduri de a muri pe care le putea suporta un om. Era o moarte atat de oribila incat cetatenii romani erau scutiti de la asa ceva. Era de asemenea ceva de care se temeau si evreii. Pentru evrei a fi crucificat sau spanzurat de un copac insemna a fi blestemat de Dumnezeu.

Biciuirea (Matei 27:26) la romani era o pedeapsa care se aplica inainte de crucificare. Victima era dezbracata de hainele sale și legata de un stalp cu minile prinse deasupra lui sau uneori aruncat la pamant. Gărzile stateau în picioare de fiecare parte a victimei si il bateau in mod progresiv cu un bici (flagel) făcut din piele cu bucăţi de plumb şi oase inserate în capetele lui. In timp ce evreii permiteau doar 39 de lovituri de bici, romanii nu aveau astfel de limită. Cand biciul lovea spatele, era apoi tras in asa fel incat sa se desprinda bucati de piele si de carne din spinarea celui lovit. Cand centurionul de serviciu decidea ca prizonierul este aproape mort, el opreste biciuirea.

O astfel de durere a trebuit sa indure Hristos. Apoi, dupa biciuire, este scris (Matei 27:29) ca I-au pus o cununa de spini. Se luau crengi dintr-un copac care aveau spini așa de lungi și se impingeau sau se zdrobeau de capul prizonierului asa incat spinii sa treaca prin piele, in muschi. Dupa ce i-au pus coroan de spini pe cap, soldatii au inceput sa-si bata joc de Isus spunand: „Plecaciune, regele iudeilor” De asemenea L-au scuipat si L-au batut cu o trestie inainte de a-L duce sa fie rastignit.

Apoi Isus a fost fortat sa-si care crucea (Ioan 19:17). Lemnul crucii putea sa aiba o greutate de 25-50 kilograme si era legat de umerii victimei pe partea superioara a spatelui, zona deja acoperita de rani profunde in urma biciuirii. Cand nu a mai putut sa care lemnul, probabil ca a cazut sub el, romanii au prins un trecator, pe Simon din Cirene, si l-au fortat sa duca crucea in locul lui Isus.

Odata ajunsa la locul executiei persoana condamnata era pironita sau legata pe curce. Este scris despre cuie lungi care au fost trecute prin mainile Lui, (Ioan 20:25). Piroanele erau batute prin incheietura miinii, ca sa sustina greutatea corpului.

Este scris ca nu i-au zdrobit picioarele lui Isus (Ioan 19:31-34). Cand voiau sa induca moartea mai rapida, zdrobeau picioarele victimei ca sa nu se mai poata ridica sa inspire aer. Si totusi, Isus, din cauza biciuirii si a ceea ce indurase era deja mort. Nu a fost nevoie sa i se zdrobeasca picioarele. Profetia din Vechiul Testament a fost ca nici un os sa nu ii fie zdrobit. Asa ca daca Hristos nu ar fi fost mort la acel moment, ar fi trebuit sa i se zdrobeasca oasele tibiilor ca sa moara.

Este scris ca i-a fost infipta o sulita in coasta (Ioan 19:34) si acesta era modul in care de multe ori se confirma moartea si asigurarea ca cineva era mort. Si cand au infipt sulita in Hristos, apa si sange au curs separat. Acesta este cel mai sigur semn al mortii – cand cele doua curg separat.

Romanii aveau patru tipuri de tortionari (calai). Fiecare dintre ei trebuia sa semneze ordinul de executie. Fiecare dintre ei, toti patru, analizau trupul ca sa se asigure ca acea persoana era moarta. Si apoi toti semnau pentru ca daca persoana data jos de pe cruce nu era moarta, atunci chiar aceste garzi romane si chiar acesti tortionari erau pedepsiti de catre romani. Asa ca atunci cand L-au dat jos pe Hristos de pe cruce, ei stiau ca era mort.

El a murit, luand asupra lui povara pacatelor noastre si ale intregii omeniri.

Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi. (Isaia 53:4,5)

• Intunericul de la 13-15 (Matei 27:45)
• Abandonarea lui Isus pe cruce „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu pentru ce m-ai  parasit?” (Matei 27:46)
• Perdeaua dinluntrul Templului s-a rupt in doua de sus pana jos (matei 27:51)
• Cutremurul de pamant  si despicarea stancilor
• Deschiderea mormintelor si Invierea sfintilor (52,53)
• Recunoașterea soldatului Roman „Cu adevarat acesta a fost Fiul lui Dumnezeu” (54)

Relatarea evangheliștilor în legătură cu Înmormântarea lu Cristos

Întâmplări și obiceiuri relevante și măsurile speciale de precauție luate de către cei ce l-au răstignit pe Cristos pentru a se asigura că trupul său rămâne în mormânt

Evreii aveau un ritual pe care il respectau cand ingropau pe cineva. Intotdeauna era nevoie de doua persoane pentru acest lucru (Nicodim si Iosif). Apoi luau trupul si o bucata de panza de 30 de cm in latime. Pentru mort se foloseau trei tipuri de imbracaminte. O piesa era pentru jurul capului pentru a tine gura inchisa. O alta venea in jurul corpului, si o a treia peste cap. Apoi conform relatarilor evanghelistului Ioan s-au folosit100 litre romane, aproximativ 35 de kilograme, de mirt si aloe. Solutia pentru imbalsamare avea o consistenta gumata sau ca de ciment. Cand era indreptat trupul, incepeau sa o amestece si apoi sa infasoare trupul incepand de la picioare. Intre straturi se punea acea solutie gumata. Puneau solutia aceasta sub brate si apoi lipeau bratele de corp, incepeau de la degete, infasurau gatul si apoi foloseau bucati separate pentru cap si pentru bucata de panza care venea sub barbie pentru a tine gura inchisa. In acest fel a fost ingropat Hristos. (Ioan 19:38-42)

O piatra mare a fost rostogolita la intrarea in mormantul de piatra. Scriptura spune ca piatra aceasta era foarte mare. Expresia din limba greaca s-ar traduce cu: “Ooh, ce piatra uriasa!”. In mod normal, ceea ce faceau oamenii era sa rostogoleasca piatra in fata intrarii si asa s-a intamplat – era o piatra mare, o stanca pe care au rostogolit-o in fata intrarii. Ca sa se blocheze o intrare de 1,30 m pe 1,50 m la un mormant era nevoie de o stanca de aproximativ doua tone. (Matei 27:60)

Dupa asta este scris ca a fost adusa o unitate de soldati care sa pazeasca. Liderii evrei religiosi au mers la Pilat si au spus „Doamne, ne-am adus aminte că înşelătorul acela, pe când era încă în viaţă, a zis: „După trei zile voi învia.” Dă poruncă, dar, ca mormântul să fie păzit bine până a treia zi, ca nu cumva să vină ucenicii Lui noaptea să-I fure trupul şi să spună norodului: „A înviat din morţi!” Atunci înşelăciunea aceasta din urmă ar fi mai rea decât cea dintâi.” Pilat le-a zis: „Aveţi o strajă; duceţi-vă de păziţi cum puteţi.” (Matei 27:62-65). O straja romana era o unitate de 16 soldati pentru paza. Fiecare dintre acestia fiind o masina de lupta. Fiecare soldat avea in mod obisnuit 3 pana la 5 arme diferite asupra lui. 16 soldati, dispusi pe un patrat – cate 4 pe fiecare latura erau in stare sa protejeze o zona impotriva unui intreg batalion. Atat de bine erau antrenati. Istoria spune ca aveau pene mov si negre pe coifurile lor masive. Si penele acestea mov si negre ajungeau pana la 75 de cm. Motivul pentru care le purtau era ca ii faceau pe soldati sa para de doua ori mai mari decat erau, de la distanta. 16 asemenea barbati au fost pusi sa pazeasca mormantul lui Isus Hristos. Isus era o amenintare atat pentru Evrei cat si pentru Romani. Pilat trebuia sa se asigure ca mormantul ramanea ocupat. Pentru ca daca nu ramanea asa, vestea avea sa ajunga la urechile imparatului, iar Pilat avea sa isi piarda pozitia si puterea.

Biblia spune ca mormantul a fost sigilat. Sigiliul roman era pus numai in prezenta garzii romane. Cand garda romana punea sigiliul pe ceva cu insemnul imprimat, ei isi puneau viata in joc jurand sa protejeze ceea ce era acolo. In acest caz – era trupul lui Hristos. Sigiliul mai era un simbol al sigurantei – reprezenta puterea si marirea Imperiului roman. Oamenilor le era frica de acel sigiliu pentru ca daca acesta s-ar fi rupt, toate fortele de ordine din Imperiul roman ar fi fost mobilizate sa gaseasca faptasul. Cand gaseau vinovatul, il crucificau. Iar la aceste crucificari, sunau din trompete in toata cetatea pentru ca toti sa stie cat de severa era disciplina romanilor cand era vorba de ruperea unui sigiliu.

Si totusi ceva s-a intamplat, ceva care a transfomat vietile a miliarde de oameni de pe intreg pamantul. Mormantul a fost gasit gol si ca Hristos a fost inviat din morti si s-a aratat multora dintre ucenicii Lui.

1. Sigiliul a fost rupt
2. Garda romana a tremurat de frica si strajerii au ramas ca niste morti. A fost un cutremur.
3. Un inger al Domnului cu infatisarea ca fulgerul si imbracamintea alba a venit si a pravalit piatra.
4. Trupul lui Isus a disparut! Mormantul este gol!
5. Tesaturile erau impaturite si asezate intr-un anumit loc in mormant.
6. Garda romana a parasit postul, jumatate din ei au stat la mormant iar ceilalti au plecat la Marele Preot ca sa ii dea de stire
7. Isus s-a aratat ucenicilor, a mancat cu ei, i-a invatat (Maria, Ucenici, Toma si apoi la peste 500 de frati)

Semnificația morții lui Cristos

1. Ispășire pentru păcate

Isus este prezentat ca Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatele lumii (Ioan 1:29) A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!
Isus este prezentat ca Marele preot care intra in Sfanta Sfintelor cu insusi sangele sau  “Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare şi mai desăvârşit, care nu este făcut de mâini, adică nu este din zidirea aceasta, şi a intrat, o dată pentru totdeauna, în Locul Preasfânt, nu cu sânge de ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sângele Său, după ce a căpătat o răscumpărare veşnică.” (Evrei 9:11,12)
Actul profetic al cinei Domnului „Apoi a luat un pahar şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: „Beţi toţi din el; căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor.” (Matei 26:27,28)

2. Relație cu Dumnezeu

Imagini
Perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos (Matei 27:51)

Perdeaua se afla in Templu si separa locul prea Sfant, locul prezentei lui Dumnezeu. Era un simbol al despartirii omului de Dumnezeu. Singura persoana care putea trece de acea bariera era Marele Preot, o singiura data pe an. Accesul la Dumnezeu era extreme de limitat. Prin mosartea lui Isus pe cruce perdeaua din Templu s-a rupt, simbol ca accesul la Dumnezeu nu mai este limitat. Dumnezeu ne face o invitatie valabila si pentru noi astazi. Putem veni la El pentru iertare si viata noua.

3. Viață veșnică

Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. (Ioan 3:16)

Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi. (Ioan 14:1-3)

4. Izbavire de păcat

“Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului; căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat.”
(Romani 6:6)

1. Ce este ipocrizia?
DEX: Persoană care se arată altfel de cum este; om prefăcut, fățarnic.
“Maladia cea mai raspandita a speciei umane”
“Ipocritul confunda morala cu discreția. Drama lui nu e ca se simte mereu îndemnat să greșească, ci că nu-și poate camufla perfect greșelile”
“Ipocritul nu-și regretă relele: “se jenează” doar de exisetnța lor și de ecoul lor posibil în conștiința altora”
“Ipocritul care se indreptateste inaintea altor oameni e ipocrit de duzina.
“Ipocritul de anvergura nu se multumește in a-si falsica portretul in ochii celorlati: marea lui reusita e sa și-l falsifice în chiar ochii săi”
“Ipocritul de anvergură e sincer mirat de suspiciunile celor din preajmă: e o victima, un om de ispravă hăituit de un univers răutăcios, de prieteni neiubitori, de o familie neînțelegătoare.”
(Minima moralia – Andrei Pleșu)

2. Exemple de ipocrizie:
Lorna Jones , studenta in domeniul media, din Marea Britanie, spune ca ceea ce  a indepartat-o de crestinism a fost ca unii din prietenii ei, care se considerau crestini, erau ipocriti. Iesea in oras cu ei, acestia consumau alcool, se drogau, iar a doua zi veneau la biserica si cantau cantari de lauda la adresa divinitatii. Lorna, vazand aceste lucruri, habar nu avea ce se intampla si se intreba, cum de poti fi mandru ca te droghezi si apoi vii la biserica bine dispus. Observand aceste lucruri, ea si-a dat seama ca crestinismul, nu era ceva real, iar oamenii doar se prefac, astfel, Lorna pierzandu-si interesul pentru crestinism.

Vaticanul, acuzat de ipocrizie de Bogdan MUNTEANU | 28 mai 2010
Amantele secrete ale preoţilor italieni i-au cerut papei Benedict al XVI-lea să anuleze regula celibatului. În realitate, foarte mulţi nu reuşesc să-şi stăpânească impulsurile sexuale naturale. În cele mai fericite cazuri, preoţi catolici trăiesc ani de-a rândul cu amante, în “familii secrete”. În alte situaţii, ei ajung să abuzeze copii. Oficial, Vaticanul respinge existenţa unei legături de cauzalitate între abuzarea copiilor şi regula celibatului. De la începutul anilor `50 până în 2002, numai în SUA s-au înregistrat peste 10.660 ale unor preoţi şi diaconi catolici asupra unor copii, potrivit unui raport comandat de Conferinţa Episcopilor Catolici.

Exemplul unui om cu care am vorbit recent: Nu-i asa ca religia este o afacere? Preotul din sat stoarce bani de la sateni din care isi construieste vile si isi cumpara mașini de lux. M-am hotărât sa nu ii mai dau nimic cand vine la boboteaza. Am sa ii spun pe fata ceea ce gândesc despre el.

Exemplul actual: cand ne intalnim cu cineva, il salutam crsestineste iar dupa despartire il barfim

3. Ce spune Isus despre ipocrizie? (Luca 18:9-14)
Fariseul ipocrit cu care avem de a face in pilda sta in Templu in picioare in fata lui Dumnezeu la rugacine îndreptățindu-se: el i-a convins de mult pe alții că este un om drept, nici el nu mai are dubii asupra lui însuși, problema cu care se confrunta acum în rugăciune este să îl convingă și pe Dumnezeu.

Isus vorbeste despre carturari si farisei (oamenii religiosi din acea vreme) folosind cuvinte foarte grele, cuvinte care le demasca ipocrizia: „Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen şi lăsaţi nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila şi credincioşia; pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute. Povăţuitori orbi, care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila! Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi curăţaţi partea de afară a paharului şi a blidului, dar înăuntru sunt pline de răpire şi de necumpătare. Fariseu orb! Curăţă întâi partea dinăuntru a paharului şi a blidului, pentru ca şi partea de afară să fie curată. Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi sunteţi ca mormintele văruite, care pe din afară se arată frumoase, iar pe dinăuntru sunt pline de oasele morţilor şi de orice fel de necurăţenie.” (Matei 23:23-27)

Nu era fariseul hraparet (escroc), nedrept sau preacurvar?
Afirmatiile lui nu sunt adevarate. Isus spune despre ei: daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen şi lăsaţi nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila şi credincioşia

Poate un om sa nu fie nedrept, hrapaet (escroc) sau preacurvar?
Omul se naște in pacat: Iată că sunt născut în nelegiuire, şi în păcat m-a zămislit mama mea
Prin respectarea legii si implinirea ritualurilor religioase nu poate sa isi schimbe natura pacatoasa
Isus ii spune lui Nicodim: trebuie să te nasti din nou (ce este nascut din carne este carne si ce este nascut din Duh este Duh)
Dupa nasterea din nou crestinul un mai este prin definitie nedrept, hraparet, preacurvar. Dca se intamla sa cada in unul din aceste pacate nu il musamalizeaza ca sa nu il vada altii ci il marturiseste inaintea lui Dumnezeu si inaintea unui frate daca e cazul.

Poate omul sa îl convingă pe Dumnezeu de propria neprihanire?
Nicio făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face. (Evrei 4:13)
Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti, ştii când stau jos şi când mă scol, şi de departe îmi pătrunzi gândul. Ştii când umblu şi când mă culc, şi cunoşti toate căile mele. Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă, şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul. (Psalmul 139)
Postea fariseul de doua ori pe saptamana si dadeau zeciuiala din toate veniturile?
Da, ei indeplineau cu strictete toate ritualurile. Isus spune despre ei: “daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen”

Este acesta un lucru bun?
Da Isus spune despre aceste lucruri: ”să nu le lăsaţi nefăcute”

De ce un indraznea vamesul sa iși ridice ochii spre cer? Vamesul se vede pe sine un numai ca un pacatos dar ca si cel mai rau dintre toti pacatosii.

De ce se batea cu pumnul in piept, ce obicei era acesta?
Rugăciunea vamesului este un apel umil pentru iertare. Termenul “ai mila” este asociat cu conceptul de cerere de ispăşire

Cum poate fi socotit un om neprihanit?
Invocand mila lui Dumnezeu, iertarea si acceptand ispasirea facuta de Isus ca singura solutie pentru a fi socotit neprihanit. Un om poate fi neprihanit numai daca se naste din nou.

De ce vamesul a fost socotit neprihanit si fariseul nu?
Vamesul s-a smerit si a invocat mila lui Dumnezeu (iertare si ispasire) ca singura solutie pentru viata lui

Ce este smerenia proprie?
A un cauta onorurile celorlalti.

Ce este inaltarea proprie?
Sa faci un scop in viata din onorurile primite de la ceilalti.

Ce este smerenia care vine de la Dumnezeu?
Uneori Dumnezeu ingaduie suferinta, esec in viata noastra pentru a ne invata smerenia. Alteori Dumnezeu isi revarsa mania peste cei ce nu asculta de El

Ce este inaltarea care vine de la Dumnezeu?
Dumnezeu onoreaza semerenia, credinta si ascultarea noastra.

4. De ce sunt creștinii în special acuzați de ipocrizie?
Crestinii sunt adesea acuzati de ipocrizie deoarece, in general, multi oameni cred ca a deveni crestin, inseamna a te transforma. Daca afirmi si sustii ca a fi crestin inseamna a te schimba, oamenii din jur abia asteapta sa vada acest lucru. Ceilalti din jur privesc la biserica crestina si la membrii ei si ii intreaba: “Care sunt semnele unei vieti transformate? Care este diferenta?” Daca ei vad cu adevarat o schimbare in modul de viata a unuia care tocmai a devenit crestin, atunci vor afirma cu uimire: “Intr-adevar, iti schimba viata in mod real!” Dar cand vad oameni care sustin ca sunt crestini dar traiesc cu totul altfel decat ar trebui, atunci intreaba descurajati: “Unde este adevarul in afirmatiile voastre?”

5. Care este diferenta dintre religie si crestinism?
Exista o mare diferenta intre religie si crestinism. Religia este o povara pe care multi oameni o poarta; ea iti dicteaza ce trebuie sa faci si ce nu, la ce lucruri sa renunti chiar daca tie nu-ti place si sa accepti alte lucruri care nu-ti plac. Dar crestinismul nu este o religie in acest sens; nu se refera la incercarile noastre de a-L multumi pe Dumnezeu. Crestinismul reprezinta, de fapt, o relatie cu Dumnezeu. Asadar, in locul unei poveri a religiei, o asemenea relatie de sustine in momentele grele ale vietii.
Diferenta dintre cele doua este ca pentru a deveni o persoana religioasa, trebuie sa promiti ca vei face multe lucruri; dar pentru a deveni crestin iti spui: “este nevoie de o relatie cu Dumnezeu.” Pentru a intra in relatie cu Dumnezeu ai nevoie de iertare; dupa ce primesti acea iertare te vei schimba; astfel tu nu iti castigi statutul de crestin facand anumite lucruri, ci datorita iertarii primite si datorita aceste relatii Dumnezeu iti schimba viata. Crestinismul nu doar iti spune ce sa nu faci, ci iti schimba propriile dorinte.

6. Este ipocrizia creștinilor o barieră în calea acceptării credinței creștine?

Multi oameni sunt impiedicati sa creada in Cristos datorita ipocriziei oamenilor religiosi

7. Cum poți dărâma bariera ipocriziei atunci când vestești Evanghelia?
Lorna Jones , studenta in domeniul media, din Marea Britanie marturiseste ca a inceput sa-si puna intrebari existentiale cu privire la natura universului si la natura ei umana; in cele din urma a inceput sa citeasca Biblia, gasind acolo raspunsurile la intrebarile pe care ea le cauta. Treptat, viata ei a inceput sa se schimbe, cunoscandu-L din ce in ce mai mult pe Dumnezeu. Mai tarziua si-a dat seama ca nu a avut o atitudine potrivita cand a privit la asa zisii prieteni “crestini”. Ea de fapt a realizat ca a gresit uitandu-se la oamenii din jur si nu la Dumnezeu.

Ești un exemplu pentru cei din jur in ganduri, vorbe şi fapte.
Când oamenii privesc la oameni, îndrepți ochii lor spre Dumnezeu.

Bibliografie:
Minima Moralia – Andrei Plesu, Humanitas, 1994
Încântat de întrebare – Innovista International, 2006