Adrian Buhai

SCOP: Ascultatorii să mărturisească pe Hristos ori de cate ori au ocazia.

Ce este mărturisirea?

De aceea, pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri; dar de oricine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri. (Matei 10:32,33)

Sunt oare atat de importante vorbele, cuvintele?

“Nu ajunge să crezi cu inima, ni se cere o declaratie publică. Nu-s puse in discutie numai oarecari cuvinte şi formule…Mărturisirea cu glas puternic e altceva. E totuna cu o luare de atitudine, cu adoptarea unei ţinute, cu vădirea fiinţei noastre lăuntrice, arătând cine suntem, de ce parte suntem, unde ne situăm, ce hram purtăm, ce căutăm pe acest pământ, ce sens dăm prezenţei noastre în lume, cum ne definim” (Nicolae Steindhardt)

La polul opus mărturisirii este lepădarea de Hristos. Astăzi nu suntem ameninţaţi cu moartea si chinuri, cum au fost ameninţaţi înaintaşii noştri, nu ni se mai cer public acte de apostazie şi lepădare de Hristos. Asta nu înseamnă că nu există şi acum lepădarea de Hristos.

Ne lepădăm de Hristos ori de câte ori cineva ia în deşert Numele Domnului nostru Isus Hristos si noi tăcem.

Ne lepădăm de Hristos ori de câte ori avem ocazia să prezentăm Evanghelia cuiva şi noi tăcem.

Acum patru ani eram la Brasov la scoala si un profesor la finalul lectiei ne-a spus o poveste frumoasă despre Maica Tereza. O poveste care normal, avea de a face cu Dumnezeu. Si a incheiat povestea şi lecţia afirmând că “Dumnezueu suntem fiecare din noi”. Si eu am tăcut şi am ieşit din clasă, la fel ca toţi ceilalţi colegi ai mei. Când mi-am dat seama de asta am incercat să ma scuz in mineta mea, era profesor iar eu elev, era o clasa de colegi pe care ii cunosteam foarte putin, era sfarsitul orei, oamenii se grabeau sa plece, dar nu a functionat, a trebuit sa recunosc greseala si sa imi cer iertare pentru ca m-am lepadat de Hristos.

 O biserică de “sfinţi tăcuţi” a căror glas nu se aude în comunitatea în care trăiesc, este o biserică care s-a lepădat de Hristos.

De ce să mărturisim?

Dragostea pentru Dumnezeu si ascultarea de poruncile Lui

“Dacă mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele” (Ioan 14:15)

“Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit; dar cine nu va crede va fi osândit.” (Marcu 16:15,16)

“Evanghelizarea este proclamarea veştii bune a mântuirii tuturor oamenilor, având drept scop convertirea lor la Hristos şi integrarea lor în Biserica locală”

Păstorul cel bun nu s-a dus să spună oii pierdute care este drumul spre turmă. El a luat oaia pe umeri, şi a adus-o în turmă. Evanghelizarea unui om se termină atunci când el este integrat într-o biserică, mădular în trupul lui Hristos.

 Dragostea faţă de oameni

Isus a fost numit prieten al vameşilor şi al păcătoşilor. El stătea la masa cu ei. Noi fugim de ei, ii respingem pentru ca nu sunt ca noi. Eram intr-o grupa de studiu si o persoana nou venita a avut curajul sa ne ceara sa ne rugăm pentru el să poată să se lase de fumat. Reacţia unora dintre noi a fost ca cea a fariseilor si a carturarilor.

Pare ridicol astazi sa te duci in bar sa stai la masa cu betivii, sa stai de vorba cu prostituate sau homosexualii pe strada. Sa stai de vorba cu talharii, hotii sau curvarii lumii acesteia dar sa ii chemi la tine acsa sau la grupa e si mai ridicol. Desi nu declaram acest lucru, noi ne-am inchis casele pentru astfel de oameni. Primim la masa doar pe sfinti. Grupele noastre s-au transformat in cluburi, unde ne simtim bine, impreuna cu cei ce sunt ca noi, daca vin oameni diferiti, ne incomodeaza, vorbesc diferit, se imbraca diferit si nu da bine sa fim vazuti in prezenta lor.

Intelegerea situatiei in care se află cei pierduţi

Si facem acest lucru pentru ca nu constientizam situaţia disperată în care se află astfel de oameni.

Hudson Taylor, relata într-o biserica din Anglia despre un tovarăş de călatorie care a căzut peste bordul unei ambarcatiuni cu care se indrepta spre orasul Sanghai, China. El zareste in apropiere niste marinara cu mrejele, oamenii de care avea nevoie pentru salvarea prietenului sau. Striga la ei din rasputeri cerandu-le sa il salveze pe pritenul lui, iar acestia ii raspud ca sunt foarte ocupati cu pescuitul. Le promite ca le plateste si acestia incep sa negocieze cu el, si intr-un tarziu accepta sa salveze omul pentru bani. Omul a fost scos afara din apa, dar prea tarziu. Toate eforturile lui Taylor de a-i reda respiratia au fost zadarnice.

Audienta a fost cuprinsa de indignare si toti de acolo au condamnat indiferenta nesimtitoare a pescarilor. Taylor continua intrebând: Este trupul deci mult mai valoros decat sufletul? Noi condamnam astfel de oameni, sunt vinovati de moartea omului, ar fi putut sa il salveze si nu au facut-o. Cum ramane insa cu milioanele de oameni pe care noi ii lasam sa piara, si asta pentru eternitate?

Cum mărturisim?

Mesajul Evangheliei e unul singur, şi rămâne în picioare peste veacuri. El este prezentat pe scurt de apostolul Pavel in 1 Corinteni 15 astfel:

„Vă fac cunoscut, fraţilor, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut. V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat, şi a înviat a treia zi, după Scripturi; şi că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece. După aceea S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi sunt încă în viaţă, iar unii au adormit. În urmă S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor. După ei toţi, ca unei stârpituri, mi S-a arătat şi mie.”

Mesajul evangheliei trebuie sa include si marturia personala. Nu poti vorbi despre un  Hristos pe care nu il cunosti si nu poti prezenta o evanghelie care nu ti-a transformat viata.

Metodele de comunicare a mesajului Evangheliei difera. In functie de epoca in care traim si oamenii carora ne adresam.

Am putea sa ne uitam putin la metodele folosite de noi ca si biserica:

–       Campanii de evanghlizare (evanghelizari tip restaurant, evanghelizare clasica, concerte de crăciun)

–       Evanghelizare in grup (grupe deschise)

–       Evanghelizare personala

–       Evanghelizare prin internet

–       Evanghelizare prin stiulul de viata

In Evanghelia dupa Ioan, capitolul 4 ne este prezentat modul in care Domnul nostrum Isus Hristos abordeaza evanghelizarea personala.
1. El  folosit orice ocazie  pentru a predica Evanghelia: ajuns in Samaria, ostenit de calatorie, sedea langa o fantana. Acolo vine o femeie din samaria sa scoata apa. Isus ii zice “da-mi să beau”

Care sunt ocaziile care noi le avem pentru a marturisi evanghelia?
– pe drum cu colegii am pornind de legea circulatiei, am vorbit despre legile statului roman, despre justitie, dreptate, adevar, despre constiinta binelui si a raului, despre Dumnezeu, despre omul pacatos si Isus Hristos singura solutie pentru pacat
– alta data vazand biserici in constructie in satele prin care treceam o colega si-a exprimat indignarea ca se construiesc atatea biserici ca fiecare om e cu religia lui, ca nu se intelg intre ei, iar eu am continuat si am intrebat, da chiar asa la ce e buna religia, care este rostul ei, si am avut astfel ocazia sa vorbim despre mantuirea sufletului si despre Isus Hristos.

-am oprit impreuna cu Mihai si alti colegi la o benzinarie sa luam cafea, Mihai a intrebat daca are ziarul Adevarul, si apoi a intrebat pe fata care vindea daca stie ce este Adevarul?

– Stefanica e mai direct, intr-o seara se intorcea d ela Tudor, a luat o femeie la ocazie, i-a pus sa asculte o caseta cu muzica crestina, si a invitat-o la biserica sa asculte live.

– Astefel de ocazii avem la scoala, la serviciu, pe drum, la supermarket, in statia de autobuz, in tramvai, tren sau metrou, in maxi taxi, dar noi tacem, religia noastra nu ne permite sa vorbim, pentru ca facem parte din “biserica sfintilor tacuti”.

 
2. Isus a depasit barierele culturale. Pe lanfga faptul ca era samaritrenca, era si femeie. Ceea ce a facut el inclaca orice regula a comportamentului din acea vreme si starnea indignarea celor din jur. Cum tu Iudeu ceri sa bei de la mine femeie samariteanca?”

3. Isus nu a lasat ca discutia sa devieze de la subiect “unde trebuie sa ne inchinam?”

Dar voi va inchinati la fecioara Maria?

Dar voi va faceti cruce?

Dar voi nu faceti pomene?
Dar voi nu aveti voie sa beti un pahar?
Am vazut la Discovery o emisiune despre Evanghlia lui Iuda.

4. Isus a spus adevarul chiar daca acesta era dureros: “cinci bărbaţi ai avut şi acela pe care îl ai acum nu îţi este bărbat”

5. Marturisirea este lucrarea Duhului Sfant prin noi

„Când va veni Mângâietorul, pe care-L voi trimite de la Tatăl, adică Duhul adevărului, care purcede de la Tatăl, El va mărturisi despre Mine. Şi voi, de asemenea, veţi mărturisi, pentru că aţi fost cu Mine de la început.”

“Evanghelia este puterea lui Dumnezeu pentru mantuirea fiecaruia care crede”

6. Marturia trebuie sa fie cu pasiune. Isus nu a uitat si de foame, “mancarea mea este sa fac voia celui ce m-a trimis” si acest lucru il preocupa mai presus de orice.

Ne vine usor sa vorbim despre vreme, politica, sport, masini, coruptie, copii, teme, examene, meserie, dar cat de mult suntem preocupati sa trecem de la cele material la cele spirituale? Daca acesata va fii o preocupare, o pasiune a noastra cu siguranta Dumnezeu ne va da si intelepciunea sa o facem astfel incat sa fim relevanti

Piedici în calea mărturisirii 

1. Evanghelizarea este lasata pe seama pastorului

Primii crestini, au inceput sa se simta bine, aveau toate de obste, nimeni nu duce lipsa de nimic, aveau un club excelent in Ierusalim, erau nelipsiti de la Templu, si apostolii se oupau cu facerea de minuni si propovaduirea evangheliei.

„În ziua aceea, s-a pornit o mare prigonire împotriva Bisericii din Ierusalim. Şi toţi, afară de apostoli, s-au împrăştiat prin părţile Iudeii şi ale Samariei…. Cei ce se împrăştiaseră mergeau din loc în loc şi propovăduiau Cuvântul.”(Fapte capitolul 8)

Leighton Ford, evanghlist, sugereaza ca  aparitia acestei traditii in biserica, se datoreaza unei virgule gresit puse la traducerea cartii Efeseni. „Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, proroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători, pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos” daca citim cu virgula intre cele trei functii intelegem ca apostolii, prorocii si evanghelistii fac lucrarea de slujire pentru zidirea trupului lui Hristos. O traducere parafrazata spune ca „Dumnezeu a dat crestinilor daruri pentru ca ei sa fie echipati in mod corect pentru misiunea lor.”

 

1. Subcultura – zidurile din jurul bisericii

Biserica se intorce spre sine, ea devine o subcultura, caracterizata prin defensive, separatism, negativism fata de cultura nationala.

Noi nu iesim la restaurant cu prietenii, nu mergem la meci la filme si nici la teatru. Toti cei ce fac astfel de lcururi sunt vamesi si pacatosi.

Noi nu ne imbracam la moda, nu purtam bijuterii si cand venim la biserica ne punem batic pe cap. Cei ce nu se comporta la fel sunt vamesi si pacatosi.

Noi ne salutam cu pacea Domnului si ne adresam unul altuia cu frate si sora. Cei ce nu folosesc aceste formule sunt vamesi si pacatosi.

1. Rusinea si teama

Ce voi spune? Cum voi raspunde? Poate voi ofensa?
Ce vor spune ei? Daca nu voi mai fii acceptat? Daca voi fi considerat ingust, nebun, sectar?

Atunci cand il marturisim pe Hristos trebuie sa ne asteptam la una din din doua reactii pe care oamenii le vor avea: vor vedea faptele noastre bune şi vor slăvi pe Tatăl nostru care este în ceruri sau ne vor ocărî, ne vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva noastră. In cele de-al doilea caz Isus ne spune sa ne bucuram sis a ne veselim pentru ca rasplata noastra este mare in ceruri.

Hristos e bun, bland, milostiv, mangaietor si dulce. Dar e si drept si categoric. El ne cere sa luam foarte in serios situatia noastra de crestini. Cu El nu e de joaca. Pe Domnul nu-L putem minti, insela, amagi, duce cu vorba. Daca ne lepadam si rusinam de El inaintea oamenilor, si El se va lepada si rusina de noi la Judecata de apoi inaintea tatalui si a sfintilor ingeri.

SCOP: Ascultătorii să conștientizeze importanța împlinirii marii trimiteri, și să propovăduiască Evanghelia acolo unde Dumnezeu i-a așezat.

Primii crestini laudau pe Dumnezeu și erau plăcuți înaintea întregului norord. Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau nemântuiți.
Acest lucru se poate spune despre biserica primara dar nu este adevarat pentru majoritatea Bisericilor contemporane.

Lumea în care trăim se confruntă cu câteva probleme serioase:
“Dar nu toți au ascultat de Evanghelie. Căci Isaia zice: “Doamne, cine a crezut propovăduirea noastră?”: Marginalizarea religiei si influenta institutilor religioase asupra societății
Biserica: „Apartin de Biserica Ortodoxa. Nu prea merg. Nu m-am spovedit din 48 de cand eram pioneer. Serviciul meu a fost de asa natura ca m-a indepartat de biserica.”
Biblie: “Este scrisa de Dumnezeu, e Sfanta Evanghelie, am citit-o pana la 15 ani, apoi nu am mai avut timp, imi mai trec privirile prin ea uneori.”
“Cred ca  are cateva adevaruri in ea, acum nu stiu in ce proportie e adevarata. Nu am citit-o niciodata ca nu am fost curios.”
“Cred ca este adevarata, o citeste sotia mea”
Materialismul: Intreaga realitate poate fi redusa la ceea ce percepem cu ajutorul simțurilor (ochi, văz, auz, miros, pipăit)
“Cred in ce poate fi demonstrat. Nu cred intr-o entitate invizibila care are grija de noi si a creat totul. Nu există Dumnezeu”
Relativismul: Adevarul este orice putem sa ii determinam pe colegii nostri (comunitatea noastra) sa accepte. Daca ii putem convinge sa ne creada, atunci- asemnea “marilor poeti” Moise, Isus, Platon, Freud – povestea noastra e la fel de adevarata ca oricare alta poveste.
Tradiționalism: Tradiția este credința vie a celor ce au trait. Tradiționalismul este credința moartă a celor ce trăiesc, adoptarea formelor fără fond.
“Cei care nu sunt de aceeai religie cu noi (ortodoxa), nu fac bine pentru ca nu asculta de preoti care sunt urmasii apostolilor si nu se inchina la cruce si la Maica Domnului. In celelalte biserici sunt erezii si Biblia este modificata, nu este cea ortodoxa”

Secularismul

In această lume noi suntem trimiși ca împuterniciți ai lui Hristos să facem ucenici
“Şi cum vor propovădui, dacă nu sunt trimişi? După cum este scris: „Cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!” 
 “Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei şi le-a zis: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” (Matei 28: 19-20)

Misiunea Bisericii stabilită de Hristos Însuși este să meargă în lume (Matei 28.19) şi să facă ucenici (Matei 28.19) conducându‑i pe oameni la credinţa în Hristos (Matei 28.19) prin lucrarea tuturor membrilor din biserică ce au daruri spirituale (Efeseni 4.11‑16) spre slava lui Dumnezeu (1 Corinteni 10.31).
Pentru a implini aceasta Misiune noi trebuie sa avem sau sa cerem de la Dumnezue o viziune in acord cu darurile noastre si potrivita pentru contextual in care Dumnezeu ne-a asezat.

Viziunea lui Avraam: Un neam mare și puternic în care vor fi binecuvantate toate familiile pământului (Geneza 18:18)
Viziunea lui Moise: Eliberarea poporului Israel din robia Egipteană și intrarea în Canaan, țara unde curge lapte și miere (Exod 3:17)
Viziunea lui David: O casă și o Împărăție care va domni veșnic (2 Samuel 7:16)
Viziunea lui Neemia: Ierusalimul rezidit (Neemia 2:5)
Viziunea lui Isus: Împărăția lui Dumnezeu coborâtă în lumea noastră printre cei ce sunt gata să accepte voia Lui Dumnezeu cu orice preț. (Marcu 9:1)
Viziunea lui Pavel: Să vestească Evanghelia neamurilor (Faptele Apostolilor 9:15)
Viziunea Bisericii Creștine Emanuel Galați: O comunitate de credincioși maturi în Hristos cu impact în societate

Viziunea este dată de Dumnezeu, unei personae sau unui grup de persoane care studiază Cuvântul lui Dumnezeu, se roagă și sunt gata să accepte voia Lui Dumnezeu cu orice preț.

Pentru a duce la implinire viziunea pe care Dumnezue ne-o da trebuie sa folosim meteode de evenghelizare relevante

“Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Şi cum vor crede în Acela despre care n-au auzit? Şi cum vor auzi despre El fără propovăduitor? “

Dezvoltam relații cu cei necredinciosi
Am identificat peste 70 de persoane cu care ma intalnesc frecvent,  si schimb cateva vorbe, impresii atunci cand ma intalnesc, fara a pune la calcu intalnirile ocazionale. Dintre acestia jumatat nu sunt mantuiti.

“Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. Şi oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă.

Marturisim prin viata naostra

“Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri.” (Matei 5:14-16)

Mijlocim

“Vă îndemn, dar, înainte de toate, să faceţi rugăciuni, cereri, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii” (1 Timotei 2:1)

Mărturisim pe Hrsitos ori de câte ori avem ocazia

De aceea, pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri; dar de oricine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri. (Matei 10:32-33)

Identificam nevoile reale ale oamenilor

Care sunt nevoile oamenilor la care Biserica poate să răspundă?

Există nevoi legitime ale oamenilor care pot fi implinite atunci când ei vin la Hristos. Unii au nevoie de hrană, alții de vindecare, altii de compasiune, dar cu toții au nevoie de iertare de păcate și împăcare cu Dumnezeu.

Credința se vede din faptele ei. “Dacă un frate sau o soră, sunt goi și lipsiți, de hrana de toate zilele și unul dintre voi le zice “Duceți-vă în pace, încălziți-vă și săturați-va” fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi?” (Iacov 2:15,16)

Vorbim pe limba lor

Isus a vorbit despre: apă, vin, pâine, sare, lumină, oi, păstori, sămânță, sămănători, pământ, bani, case, datorii, cămilă, ac, viţă, mlădiţă, vier, grâu

Prezentăm clar costul uceniciei

Evanghelizarea s-a transformat într-un fel de manipulare a maselor. Ucenicia se vinde pe 2 bani și cei ce o cumpără așa ieftin renunță la ea imediat ce apar greutățile. Dacă spui rugăciunea păcătosului și ai fost sincer când   L-ai rugat pe Isus să vină în viaţa ta, atunci din acea clipă El este în viaţa ta. Ai de acum o relaţie personală cu Dumnezeu!
Care este costul real al uceniciei?
Tânărului bogat, Isus îi cere să vândă tot ce are, să dea la săraci și va avea o comoară în cer. (Matei 19:22).

Șeful vămii din Ierihon, Zacheu, pune la bătaie jumătate din avuția lui pentru săraci, iar celor pe care i-a năpăstuit până atunci, promite să le dea înapoi împătrit. După calculele mele, e posibil să fi rămas dator. (Luca 19:8)

Ucenicii, au lăsat totul și l-au urmat pe Isus.

Isus prezintă clar costul uceniciei “Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze.” (Luca 9:23)

 Cu toate acestea costul este mic in raport cu castigul. Miza este mare: Viata vesnica, mantuirea, rasplatire, cununa

Suntem prezenti acolo unde oamenii sunt prezenți

Unde au mărturisit apostolii și primii ucenici? In sinagoga, in templu, in casele oamenilor, la fantana din Samaria, în fața Soborului, in timp ce calatoareau, lângă un râu unde era un loc de rugăciune, în școala unuia numit Tiran, în sălile de judecată în fața dregătorilor și a împăraților.
Unde ar trebui să mărturisească astăzi Biserica pe Hristos urmând exemplul ucenicilor? În orice loc (scoli, licee, universități, intreprinderi, locuri publice, radio, televiziune, internet)  în care oamenii se adună și pot să asculte Evanghelia.

Dar pentru a mărturisi Evanghelia in aceste locuri trebuie să facem din scoala noastra, din serviciul nostru din casa noastra, altarul preotiei noastre.

“Orice faceţi să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, ca unii care ştiţi că veţi primi de la Domnul răsplata moştenirii. Voi slujiţi Domnului Hristos.

Cand vom face aceste lucruri se va putea spune despre Biserca noastra ca „ei laudau pe Dumnezeu și erau plăcuți înaintea întregului norord. Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau nemântuiți”.

SCOP: Cei care se gandesc sa plece din tara pentru o vreme sau definitiv, cu familia sau singuri, sa-si revizuiasca valoriile in lumina Cuvantului lui Dumnezeu si apoi sa ia decizia fara a calca in picioare aceste valori.

Introducere

In urma cu 9 ani lucram ca si tehnician hardware la o firma din galati, si colegul meu a inceput sa caute pe internet un job in america. Era o meserie cautata si a gasit destul de repede, mi-a prezentat si mie oportunitatea, am aplicat si am fost chemati impreuna la interviu la bucuresti. Contractul trebuia sa fie pentru minim un an de zile. Urma sa se nasca Adeus, locuiam intr-o garsoniera inchiriata, impreuna cu Violeta si salariile care le primeam nu erau suficiente sa ne asigure cheltuielile pentru chirie, mancare, haine. De fiecare data cand primeam salariile aveam de platit datorii. Am vorbit cu Violeta si cu inima indoita am plecat impreuna cu colegul meu la Bucuresti. El era foarte entuziasmat si hotarat sa plece. Cand am intrat in biroul celui care sustinea interviul, mi-a spus inca o data ca angajamentul trebuia sa fie pentru minim un an, m-am gandit la Violeta si copilul care avea sa se nasca si i-am spus ca nu mai vreau sa plec. II sunt recunoscator lui Dumnezeu ca m-am oprit acolo, oricat de multi bani as fi trimis acasa, nu puteau valora cat emotiile care le-am avut impreuna cu Violeta pe drumul spre spital, noaptea in care asteptam in fata spitalului sa se nasca, primul cuvant rostit de Adeus. Au urmat clipe grele, dar frumoase, cand nu am avut bani sa cumparam un pachet de pampersi am folosit scutece si le-am spalat, am imprumutat uneori bani pentru lapte praf sau medicamente. Si toate acele greutati prin care am trecut au format carecaterul  nostru si ne-au ajutat sa recunoastem dependenta noastra de Dumnezeu si sa ne punem toata increderea in El.

Decizia plecarii

Decizia de a pleca din tara afecteaza viitorul tau si al familiei tale, si  trebuie luata dupa ce revizuiesti valorile pe care le proclami si le traiseti in lumina Cuvantului lui Dumnezeu.

1.    Decizia lui Elimelec de a pleca din tara

Care au fost motivele pe baza carora Elimelec a decis plecarea din tara? Motivul principal este foametea. Decizia lui a fost sa plece impreuna cu familia, pentru o vreme pentru a rezolva aceasta problema: lipsa de hrana.

Care sunt motivele pentru care tu ai pleaca din tara?
– Dumnezeu te cheama sa-L slujesti intr-o alta tara
– mergi la o scoala in alta tara
– vrei sa aduni bani sa iti platesti datoriile
– vrei sa aduni bani sa iti cumperi o masina
– vrei sa aduni bani sa iti cumperi o casa
– vrei sa aduni bani pentru o afacere
– vrei sa oferi copiilor tai un viitor mai bun intr-o tara mai civilizata (emigrare definitiva impreuna cu familia)
– esti suparat pe sistemul din tara ta si vrei sa faci o schimbare

O data cu plecarea din tara, Elimelec si familia lui a fost privata de:

• Inchinare in adunarea Domnului
• Jertfe aduse Domnului
• Zeciuiala adusa Domnului
• Partasia cu cei din Betleem
• Fete din Israel cu care sa se casatoreasca copiii lor

Care sunt lucrurile de care esti privat astazi o data cu plecarea din tara?

• Caldura caminului, a familiei daca pleci singur
• Partasia cu fratii si surorile tale
• Slujirea la care Dumnezue te-a chemat in Biserica
• Copii tai sunt expusi la (pornografie, imoralitate, droguri, alcool)
• Probabilitatea ca vei lucra la negru este mare

Care sunt valorile pe care le iei in calcul atunci cand trebuie sa iei decizia de a pleca din tara?

Dumnezeu Familia Biserica Slujirea Educatia Profesia Casa Masina Salariul

Salariul Masina Casa Profesia Educatia Slujirea Biserica Familia Dumnezeu

Isus spune “Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si neprihanirea Lui si toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra”

Asezarea lui Elimelec si a familiei lui in Moab

Elimelec si-a asezat locuinta in tara Moabului. Departe de biserica, departe de slujirea la care Dumnezeu l-a chemat, fara timp pentru a-si invata copii Legea Domnului, preocupat profesie, salariu, casa.

Consecintele

1.    Nu dupa mult timp Elimelec moare.
2.    Cei doi copii isi iau neveste moabite, calcand Legea Domnului.
3.    Cei doi copii ai lui Elimelec mor si Naomi ramane singura intr-o tara straina cu cele doua nurori.

Care sunt consecintele plecarii din tara astazi?

1. Destramarea familiei: daca sotul sau sotia pleaca singuri din tara, sa munceasca pentru, sansele ca relatia dintre ei sa se destrame sunt foarte mari (1 Corinteni 7:5)

Să nu vă lipsiţi unul pe altul de datoria de soţi, decât doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea; apoi să vă împreunaţi iarăşi, ca să nu vă ispitească Satana, din pricina nestăpânirii voastre.
2. Ispita tinerilor de a intra in anturaje negative,  de a se departa de biserica, de Dumnezeu si a practica pacatul (furt, inselatorie, imoralitate, betie)

3. Ispita de a munci la negru si de a te ascunde de politie si organele de control din tara respectiva. Bisericile din diaspora au tolerat priuntre ei acest pacat, si unii chiar s-au laudat cu acest pacat.
Romani 13 “dregătorii sunt nişte slujitori ai lui Dumnezeu, făcând necurmat tocmai slujba aceasta. Daţi tuturor ce sunteţi datori să daţi: cui datoraţi birul, daţi-i birul; cui datoraţi vama, daţi-i vama; cui datoraţi frica, daţi-i frica; cui datoraţi cinstea, daţi-i cinstea.”

4.    Preocuparea pentru lucruile materiale duce la rasturnarea prioritatilor, a valorilor tale si asemanarea cu chipul veacului in care traiesti

Isus spune “Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si neprihanirea Lui si toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra”

5.    Abandonarea lucrarii la care Dumnezeu te-a chemat sa o faci in Biserica, duce in final la caderea ta de la credinta. „Căci Dima, din dragoste pentru lumea de acum, m-a părăsit şi a plecat la Tesalonic.” 2Timotei 4:10

 Intoarcerea

Naomi afla ca Dumnezeu a cercetat pe Israel si i-a dat paine si hotaraste sa se intoarca in tara.
La indemnul lui Naomi, Orpha se intoarce la familia ei in tara moabului.
Rut alege sa nu o paraseasca pe Naomi si sa se asculte de Dumnezeul ei si impreuna se intorc in Betleem.

Schimbarea numeleui lui Naomi din „placuta” in „amaraciune”

Dupa 10 ani, reintoarsa in tara, cu miinile goale, Naomi evalueaza consecintele nefaste ale deciziei de plecare din tara. “Domnul S-a rostit impotriva mea” “cel Atotputernic m-a umplut de amaraciune” si isi schimba numele din “Placuta” (Naomi) in “Amaraciune” (Mara)

Slavarea si restaurarea familiei: Cu toate acestea Dumnezeu se folosete de Rut moabita pentru salvarea si restaurarea acestei familii. Prin neascultarea lor, Elimelec si fii lui au iesit din planul lui Dumnezeu, dar Dumnezeu si-a dus la indelinire planul printr-o fata dintr-o tara straina. Si lui Rut si Boaz i se naste Obed, talal lui Isai, tatal lui David.

Incheiere

Atunci cand luam decizii majore pentru viata, este important sa ne revizuim valorile proclamate si traite in lumina Cuvantului lui Dumnezeu, si apoi sa decidem fara a calca in picioare aceste valori.

Efeseni 2:10 “Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.”

Altefel e posibil ca Dumnezeu sa ne scoatra din planul lui si sa aduca pe altii pentru a-l implini.

SCOP

sa ne analizam viata, gandurile, vorbele si faptele si sa vedem in ce masura bolile spiritului contemporan ne-au afectat.

Epidemii ale spiritului contemporan

Epidemia este este extinderea unei boli contagioase într-un timp scurt, prin contaminare, la un număr mare de persoane dintr-o localitate sau regiune.

Epidemiile somatice (ale trupului), sunt recunoscute de veacuri. Citim in 2 Samuel 24 ca atunci cand David a pacatuit impotriva lui Dumnezeu si a facut numaratoarea poporului, Domnul a trimis ciuma in Israel si in trei zile au murit sapte zeci de mii de oameni din popor. Gripa aviara (2006), si gripa porcina (2009) au fost cele mai mediatizate epidemii din istorie.

De cateva zeci de ani sunt recunoscute si bolile psihice (ale mintii), si au fost infiintate spitale pentru tratarea acestor boli.

Dar nici nevroza si nici psihoza care se trateaza in aceste spitale, nu pot explica deznadejdea Eclesiatului: „totul e desertaciune si goana dupa vant sub soare” sau asa cum spunea simplu un barbat cand l-am intrebat pentru ce a traieste “pai am impresia ca cam degeaba”

Și atunci trebuie să mai existe o a treia categorie de boala si anume bolile spiritului.

1. Ateismul

A fost boala care a afectat grav societatea noastra timp de 40 de ani sub regimul comunist. Inca de cand am fost facuti pionieri am fost invatati teoria lui Darwin (evolutionismul) si ni s-a spus clar ca nu exista Dumnezeu.

2.    Relativismul

Astazi, toate canalele de televiziune, revistele si radioul incearca sa ne convinga ca nu exista Adevar ci adevaruri. Adevarul este orice putem sa ii determinam pe colegii nostri (comunitatea noastra) sa accepte. Daca esti mahomedan sau crestin, hindus sau budist e foarte bine. Daca esti homosexual, lesbian, traiesti in concubinaj sau esti familist convis e foarte bine. Daca te sinucizi sau tii la viata ta, e foarte bine, daca faci avort sau nasti copii si ii cresti cu dragoste e foarte bine. De fapt nu exista bine si rau.

3.    Secularismul

Incerca  sa separa religia si sa reduca influenta institutilor religioase asupra societății. Separa lucrurilor sfinte de lucrurile materiale in detrimentul celro sfinte.

4.    Nihilismul

Ne invata ca existenţa umana, nu are nicio însemnătate, scop, adevar sau vreo valoare esenţială.

5.    Materialismul

Tânărul bogat a respectat toate poruncile din tineretea lui, dar inima lui era legata de avutiile lui. Isus i-a vazut boala sufletului si i-a dat leacul. Vinde tot ce ai si da la saraci si vei avea o comoara in cer, apoi vino si urmeaza-ma.

6.    Confortul excesiv

In Matei 8 citim despre un carturar care a venit la Isus si i-a zis: „Învăţătorule, vreau să Te urmez oriunde vei merge.” Isus i-a cunoscut boala si i-a răspuns: „Vulpile au vizuini, şi păsările cerului au cuiburi; dar Fiul omului n-are unde-Şi odihni capul.”

“salveaza-mă din împărăția confortului, unde eu sunt rege, din pofta mea nesănătoasă după lucruri materiale, si du-ma in Impărăția Ta, unde Tu ești rege” (Delirious)

7.    Consumerismul

Este credinta ca poti sa obtii fericirea personala prin procurarea si consumarea  de posesiuni materiale. Spoturile publicitare, panourile publicitare, reclamele din ziare si reviste, rafturile din supermarket, ne indeamna la a consuma. Daca nu avem nevoie de produsul sau serviciul oferit ne creaza acea nevoie in subconstient prin puterea audio vizualului. Este casa, masina, mobila, televizorul, calculatorul la care ai visat. Daca nu ai bani nu e  nici o problema, creditul e solutia. Asa am ajuns sa ne numim societate de consum, si sa ne indatoram. „Dacă avem, dar, cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns.” Spune Pavel in 1 Timotei 6

8.    Setea de putere

„Ştiţi că cei priviţi drept cârmuitori ai Neamurilor, domnesc peste ele, şi mai marii lor le poruncesc cu stăpânire. Dar între voi să nu fie aşa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru; şi oricare va vrea să fie cel dintâi între voi să fie robul tuturor. (Marcu 10)

9.    Hedonismul

Afirma ca placerea este cel mai important lucru in viata, si cel mai important scop al umanității. Traisete clipa este deviza celor ce alearga dupa placeri.

10.  Individualismul

A fii membru in biserica nu garanteaza ca faci parte din comunitate. Comunitatea este caracterizata de legatura frateasca, relatii bazate pe dragoste. “Slujiți-vă unii altora în dragoste.” Ne spune Pavel in Galateni 5.

“Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă şi cunoaşte-mi gândurile! Vezi dacă sunt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veşniciei!” (Psalmul 139)

Scop

Să cunoaștem care sunt oportunitățile și amenințările pe care ni le oferă internetul
Să ne ferim de amenințări atât calculatorul cât și viața noastră și a famililor noastre

Oportunități

• Informații nelimitate ușor de găsit (google)
• Comunicare fără bariere (e-mail, messanger, chat, blog)
• Comerț electronic (comenzi și plăți)
• Internet banking (administrarea contului, plata facturilor)
• E-learning (învățământ la distanță)
• Locuri de muncă (companii și candidați)
• Prezentare organizații (web site)

Amenințări

• Conținutul obscen fără limite 
• Comunicarea din spatele nickname-ului
• Furtul de programe, muzică, filme
• Pierderea timpului “navigând din link în link”
• Evadarea într-o lume virtuală “second life”
• Invazia e-mailurilor nesolicitate(SPAM)

Pentru a ne feri viata si caluclatorul de amenintarile internetului,  avem nevoie de firewall si antivirus. Apostolul Pavel spune ca credința este scutul (firewall) iar  Cuvântul Lui Dumnezeu este sabia Duhului (antivirusul).

I.              Procesul comunicării

Vă invit să urmăriţi filmul, şi să răspundeţi la întrebarea: De ce a cumpărat omul “răzătoarea super răzătoarea”?

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=7dSC7v6-zkY]

 

Exemplificări la procesul comunicării

Mesaj codificat: Isus te iubește și are un plan minunat pentru viața ta!
Mediu de transmitere: viu grai
Receptor: un coleg, un vecin, un prieten
Zgomotul care distorsionează mesajul: lipsa educației religioase, concepţii greşite despre
Mesaj decodificat: Omul acesta e sectar! O fi pocăit sau Martor a lui Iehova?
Răspuns: Din ce sectă faci parte?

Exemplul lui Isus, Marele comunicator:
Mesajul codificat: ”Dă-mi să beau!”
Mediul de transmitere: viu grai
Zgomotul: tradiţia, cultura care promova discriminarea  “Iudeii, în adevăr, n-au legături cu samaritenii.”
Mesaj decodificat: Omul acesta e diferit de ceilalţi!
Răspuns, feedback: „Cum Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteană?”
Răspunsul femeii: dacă nu ar fi existat zgomotul, femeia I-ar fi întins un pahar cu apă.

Isus continuă dialogul pornind de la mesajul decodificat așa cum l-a perceput femeia.
Mesajul codificat: Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice: „Dă-Mi să beau!”, tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie.”
Zgomotul care distorsionează mesajul: femeia era preocupată de lumea materială, de elementele materiale care compun viața, ea nu a înţeles expresiile „darul lui Dumnezeu”, “apă vie”
Mesajul decodificat: Omul acesta are o părere prea înaltă despre El Însuși, pretinde că are puteri miraculoase.
Răspunsul femeii  „Doamne”, I-a zis femeia, „n-ai cu ce să scoţi apă, şi fântâna este adâncă; de unde ai putea să ai, dar, această apă vie? Eşti Tu oare mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta şi a băut din ea el însuşi şi feciorii lui şi vitele lui?”

Isus continuă dialogul pronind din nou de la mesajul decodificat așa cum l-a perceput femeia, pornește din nou de la o realitatea din lumea materială.
Mesajul codificat: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăşi sete. Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i  va fi sete; ba încă, apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă care va ţâşni în viaţa veşnică.”
Zgomotul de fond: femeia era preocupată de lumea materială, de elementele materiale care compun viața, ea nu a auzit expresia “viață veșnică”
Mesajul decodificat: Omul acesta insistă că are puteri miraculoase, ia să-L pun la încercare!
Răspunsul femeii: „Doamne”, I-a zis femeia, „dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete şi să nu mai vin până aici să scot.”

Isus continuă dialogul pronind din nou de la mesajul decodificat așa cum l-a perceput femeia, pornește din nou de la o realitate din lumea materială
Mesajul codificat: „Du-te”, i-a zis Isus, „de cheamă pe bărbatul tău şi vino aici!”.
Zgomotul de fond:  complexele izvorâte din statutul pe care îl avea
Mesajul decodificat: “M-a prins!  Oare are puteri miraculoase?”
Răspunsul femeii:  „Nu am bărbat!”

Isus continuă dialogul pronind din nou de la mesajul decodificat așa cum l-a perceput femeia, îi descoperă problema vieţii ei.
Mesaj codificat: „Bine ai zis că n-ai bărbat. Pentru că cinci bărbaţi ai avut; şi acela pe care-l ai acum nu-ţi este bărbat. Aici ai spus adevărul.”
Zgomotul de fond: cunoştinţele ei despre religie: proorocii pot să cunoăscă trecutul și viitorul unui om; conflictul dintre iudei şi samariteni privind locul de închinare.
Răspunsul femeii: “Văd că eşti prooroc” Unde trebuie să ne închinăm?

Isus continuă discuţia pornind de la mesajul decodificat
Mesaj codifcat: vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl.
Zgomotul de fond devine favorabil: cunoştinţele din Scriptură pe care le avea femeia despre venirea lui Mesia
Mesaj decodificat: Ştiu ca are să vina Mesia

Isus continuă discuţia pornind de la mesajul decodificat şi atinge scopul final al discuţiei
Mesaj codificat: “Eu, Cel care vorbesc cu tine sunt Acela!”
Zgomotul de fond: aproape că dispare
Răspunsul femeii: ”Atunci femeia şi-a lăsat găleata, s-a dus în cetate şi a zis oamenilor: „Veniţi de vedeţi un Om care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este Acesta Hristosul?””

II.           Etapele comunicării

“Încărcați, ochiți, foc”

 

III.          Mijloace de comunicare

 

 

 

IV.         Influenţa audio-vizual

Fie că e vorba de informație audio sau vizuală, aceasta “călătorește” cu noi pretutindeni. Se agață de creierul nostru și de cele mai multe ori nu intră pe o ureche și iese pe cealaltă, ci rămâne acolo!

Exemplificare – influenţa audio vizuală

Reclama text

Honda CIVIC
Motorizare 200CP@8000rpm
Performanţe (0-100km/h) / 6,6sec
Consum mediu (l/100km) / 9.1

Reclamă prin imagine

Reclamă prin audio video

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=igGuMfFGuj0]

V.          Media versus Multimedia

Media se referă,  în general, la diversele canale de comunicare, cum ar fi:

• televiziunea
• radioul
• ziarele

Multimedia se referă la sisteme care suportă folosirea interactivă a unor combinații de:

• text
• audio
• imagini
• animaţie
• video

VI.         Internet  vs. Roma antică 

Viziunea îndrăzneață a Romei antice de a construi drumuri, poduri, viaducte a dus la crearea unei rețele uriașe în întreg imperiul. Primii creștini au fost dintre cei care au “beneficiat” de avantajele acesteia, răspândind astfel, mai ușor, mesajul lui Isus Hristos în lume.

Harta Imperiul Roman în secolul IV

Harta internetului din secolul XXI

“The Internet is becoming the town square for the global village of tomorrow. “ Bill Gates

Internetul și multimedia pot fi un instrument folositor, relevant și influent pentru Biserica din zilele noastre, cu ajutorul cărora să își îndeplinească mandatul de a face ucenici învățându-i pe oameni să păzească tot ce ne-a poruncit Hristos.

VII.       Răspândirea internetului 

VIII.     Calasamente WEB

IX.         WEB 2.0 – Tendinţe de schimbare în utilizarea World Wide Web

Web 2.0 descrie schimbările din tehnologia web-ului şi a web design-ului care permit creşterea creativitătii, a partajării informaţiilor, colaborării și funcţionalităţii web-ului
Web 2.0 a condus la crearea comunităţilor virtuale şi a  serviciilor de web cum ar fi:

• Social networking (Ex. http://hi5.com/, http://secondlife.com/ )
• Video sharing sites (Ex. http://youtube.com/, http://godtube.com/ )
• Bloguri (Ex. http://wordpress.com/  )
• Wikis (Ex. http://en.wikipedia.org/wiki/, http://dexonline.ro)
• RSS Feeds (Ex. http://ecrestin.ro  )

Web 2.0   a transformat internetul într-o platformă pe care se dezvoltă programe. Ex. iGoogle, Google add words, Google add sense, http://amazon.com

X.          Prezentare www.ecrestin.ro

1.   Grupuri de discuţii

 

Tematica articolelor

• Dumnezeu
• Viaţă
• Relaţii
•  Identitate
• Dependenţa
• Presiune de grup
• Politică
• Carieră
• Actualităţi
• Diverse

Modul de prezentare

• Aspectul vizual al articolului –  primul lucru care te va convinge să te oprești pe el; o imagine sugestivă, ar fi potrivită.
• Titlul articolelor – al doilea lucru care îl face pe un om să citească un articol este titlul
• Introducerea articolelor  –  este ceea ce vezi sub titlul atractiv. Oare ce vrea să zică titlul asta?
• Conținutul articolelor – trebuie să aibă de a face cu frământările și interesele oamenilor. O varietate tematică va duce la o masă mai mare de persoane
• Lungimea articolelor – trebuie bine gândită, oamenii nu au răbdare să citească lungi demonstrații și argumentări, cel puțin nu pe internet.
• Structura articolelor – nu trebuie să ofere și soluțiile, cel mai bine este ca soluția să rămână în aer și să stârnească discuții; este de preferat ca participanţii să găsească soluţia şi moderatorul doar să o puncteze mai bine spre sfârşitul discuţiilor
• Varietatea căilor de comunicare – text,  audio,  imagini, animație, video

Mă întreb cum ar fi reacționat femeia samariteancă dacă Isus i-ar fi spus de la început, “Eu sunt Hristosul!”?
La fel cum reacționează majoritatea oamenilor atunci când le prezentăm cele patru legi spirituale:

1. Dumnezeu te iubeşte şi are un plan minunat cu viaţa ta.
2. Noi toţi păcătuim şi păcatele noastre ne despart de Dumnezeu.
3. Iisus Hristos este singura soluţie.
4. Fiecare dintre noi trebuie să ia decizia de a-L primi personal pe Iisus Hristos ca Domn şi Mântuitor.

Spre surprinderea noastră Isus a vorbit despre: apă, vin, pâine, sare, lumină, oi, păstori, sămânță, sămănători, pământ, bani, case, datorii, cămilă, ac, viţă, mlădiţă, vier, grâu

Rolul moderatorului

• propune periodic articole (text,  audio,  imagini, animație, video)
• articolele sunt acceptate de către coordonator grup de discuţii şi făcute publice
• urmăreşte periodic comentariile şi intervine ori de câte ori este cazul
• răspunde la e-mail atunci când este abordat direct de către  vizitatori

 2.   Cursuri on line

Tematica cursurilor on line

Aplogetică
Esti sigur?    
Curs publicat cu acordul: Liga Bibliei – România ; Autor: Petru Popovici

Dogmatică
Adevăruri fundamentale
Autor Pastor Mihai Dumitraşcu; Biserica Creştină Emanuel Galaţi

Biblică
Epistola lui Pavel către Romani
Curs publicat cu acordul: E.B.E. – România; Autor: Paul A Pomerville
Evanghelia după Ioan
Curs publicat cu acordul: Fundaţia Istoria Binecuvântării; Autor: Filip Fărăgău

Practică
Război spiritual
Autor: Dana Ariton

Cursuri în curs de realizare:
Drumul spre libertate financiară (Practică, Crown Ministry)
Dovezi ale existenței lui Dumnezeu (Apologetică, EBE – România)
Biblia este adevărată (Apologetică, EBE – România)

Rolul coordonatorului de curs

• contactează studenții noi și se asigură că au primit e-mail de bun venit și au înțeles instrucțiunile de utilizare a cursului
• oferă feedback la răspunsurile studenţilor
• răspunde la întrebările studenților
• trimite certificat de absolvire celor ce finalizează cursul

Cursuri interactive pentru copii

Ecrestin Junior  se va adresa copiilor clasele II-IV, care doresc să se joace și în același timp să învețe Biblia. Va fi disponibil în varianta on line, gratuită și varianta pe CD

3.    Evenimente

• Concerte organizate în colaborare cu biserici locale pentru evanghelizare și promovare www.ecrestin.ro
• Conferinţe pe teme dezbătute în cadrul grupurilor de discuţii, în colaborare cu biserici locale şi cu moderatori;
• Seminarii organizate în colaborare cu biserici locale, adresate în special studenţilor care termină cu succes un curs e-learning
• Seminarii organizate în colaborare cu biserici locale și alte organizații, pentru a descrie posibiltățile de implicare

• Moderator grup de discuții
• Cordonator curs on line
• Susţineți prin rugăciune proiectul
• Invitați prieteni să participe la grupurile de discuţii
• Invitați prieteni la cursuri e-learning
• Invitați prieteni la evenimente
• Distribuiți materiale de promovare a portalului
• Echipa de producţie cursuri interactive pentru copii: scenarist, grafician, programator flash

Dacă doriţi să vă implicaţi, scrieţi un e-mail la adresa adi@ecrestin.ro

 

 

1.     Biserica nu îşi cunoaşte misiunea şi nu are o viziune proprie.

Misiunea Bisericii stabilită de Cristos Însuși este să meargă în lume (Matei 28.19) şi să facă ucenici(Matei 28.19) conducându‑i pe oameni la credinţa în Cristos (Matei 28.19) prin lucrarea tuturor membrilor din biserică ce au daruri spirituale (Efeseni 4.11‑16) spre slava lui Dumnezeu (1 Corinteni 10.31).

O viziune eficace se va referi la un viitor ideal, dar se va întemeia pe prezent; va avea o concentrare spre exterior, dar, cunoscând atuurile și slăbiciunile din interior; va fi suficient de generalizatoare pentru a inspira elan. Declarația de viziune trebuie să treacă “testul celor 6 F”: fantastică; fezabilă; focalizată; flexibilă; faxabilă; fermecătoare.
Iată câteva exemple de viziuni:

Viziunea lui Avraam: Un neam mare și puternic în care vor fi binecuvântate toate familiile pământului (Geneza 18:18)
Viziunea lui Moise: Eliberarea poporului Israel din robia Egipteană și intrarea în Canaan, țara unde curge lapte și miere (Exod 3:17)

Viziunea lui David: O casă și o Împărăție care va domni veşnic (2 Samuel 7:16)
Viziunea lui Neemia: Ierusalimul rezidit (Neemia 2:5)

Viziunea lui Isus: Împărăția lui Dumnezeu coborâtă în lumea noastră printre cei ce sunt gata să accepte voia Lui Dumnezeu cu orice preț. (Marcu 9:1)
Viziunea lui Pavel: Să vestească Evanghelia neamurilor (Faptele Apostolilor 9:15)

Viziunea Bisericii Creştine Emanuel Galați:O comunitate de credincioși maturi în Cristos cu impact în societate

Viziunea www.ecrestin.ro, lucrare pornită din Biserica Creștină Emanuel: Evanghelizare prin internet și multimedia.

Viziunea este dată de Dumnezeu, unei personae sau unui grup de persoane care studiază Cuvântul lui Dumnezeu, se roagă și sunt gata să accepte voia Lui Dumnezeu cu orice preț.

2.  Biserica nu are valori acceptate și trăite de toți membrii ei.

Valorile Bisericii Creștine Emanuel sunt: fidelitatea scripturală, Cristocentrarea, caracter, integritatea morală, evanghelizarea, ucenicia și grupul mic, lucrul în echipă, familia, manifestarea darurilor spirituale, slujirea orientată pe daruri, primordialitatea relaţiei versus lucrare, membralitatea în biserica locală.

 

3.     Biserica nu planifică, căutând prin post și rugăciune voia Lui Dumnezeu.

Unul dintre cei mai frumoşi heruvimi ai lui Dumnezeu, numit şi luceafăr strălucitor, fiu al zorilor, s-a îngâmfat din cauza străluciirii lui, a căzut, şi a fost aruncat pe pământ. A atras după el o treime din îngerii lui Dumnezeu, şi nu s-a mulţumit cu atât, a înşelat şi pe om, creaţia lui Dumnezeu. Şi tot nu e mulţumit, a încercat să înşele pe Marele Maestru şi încearcă şi astăzi să înşele şi să atragă de partea lui pe ucenicii Lui Cristos, răscumpăraţi.

 

Ca să putem lupta împotriva lui trebuie să înţelegem modul în care vine astăzi şi care sunt ispitele cu care el ne confruntă şi să fim pregătiţi să răspundem folosindu-ne de autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu.

Satan, zis ispititorul, pătrunde astăzi în casele şi în gândurile noastre folosindu-se de media şi multimedia

După 40 de zile de post, Isus a avut o întâlnire de grad 0 cu Satana, zis Ispititorul. A putut să îl vadă, să-l audă şi, probabil, să-l atingă. Nu ştim sub ce formă i s-a înfăţişat, putea fi om sau înger de lumină, şi nici dacă l-a recunoscut de la început, ccea ce ne spune textul este că, spre finalul întrevederii, Isus îl alungă pe nume poruncindu-i “Pleacă, Satano!”

 

Informaţia audio vizuală, “călătorește” cu noi pretutindeni. Se agaţă de creierul nostru și, de cele mai multe ori, nu intră pe o ureche și iese pe cealaltă, ci rămane acolo!

 

 

Televizorul, internetul şi multimedia nu sunt rele în ele însele, ele pot fi un instrument folositor pentru Biserica din zilele noastre. Cu ajutorul lor Biserica poate să își îndeplinească mandatul de a face ucenici, dar în acelaşi timp ele sunt folosite şi de Diavol pentru a ne ispiti.  

Satan, zis ispititorul, ne ispiteşte pornind de la nevoile noastre legitime.

Vechea zicală “Clientul nostru, stăpânul nostru!”, rămâne valabilă şi în cazul lui.  El vine să ne ofere ceea ce noi avem nevoie.

 

După 40 de zile de post, Isus a flămânzit. Nevoia lui legitimă era de hrană. Și diavolul îi propune metoda simplă. Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, folosește-te de poziţia ta și poruncește pietrelor acestora să se facă pâini. El ii cere să-şi împlinească o nevoie legitimă folosindu-se de mijloace nelegitime.

 

Nevoia lui Isus era o nevoie fiziologică, materială

 

Care sunt lucrurile cu care el ne amăgeşte astăzi când avem nevoie de bani?

–       Ne îndeamnă la corupţie (furt, minciună, înșelătorie și șpagă) şi, uneori, foloseşte pentru aceasta anturajul, alteori foloseşte filmele pe care le vizionăm.

–       Ne oferă credit  excesiv care duce la înnrobire „Cel ce ia cu împrumut este robul celui ce dă cu împrumut” (Proverbe 22:7), nu de mult circulă o reclamă „De ce să iei cât poţi când poţi să iei ce vrei?”, panourile publicitare, reclamele prin e-mail, pagini web, spoturile publicitare la TV şi radio ne îndeamnă la aceasta.

–       Ne pune să muncim excesiv fără zile de odihnă închinate Domnului.

–       Ne îndeamnă să ne sustragem de la plata taxelor, impozitelor sau a vămii (Romani 13:7)

Ce alte nevoi mai caută diavolul să ne împlinească?

Nevoi sexuale

–  privirea ne este asaltată pe stradă de panouri publicitare, ziare, reviste, pagini web, filme, emisiuni TV, cu imagini provocatoare
– dacă privim insistent la aceste imagin apare pofta
– dupa poftă vine dorinţa de autosatisfacere, curvia sau preacurvia
 „Dar eu vă spun că orişicine se uită la o femeie ca să o poftească a şi preacurvit cu ea în inima lui” (Matei 5:28)

Nevoi de apartenenţă şi de acceptare
– cedăm presiunii de grup şi devenim ca ei (ăsta e începutul pentru fumători, beţivi, drogaţi) (Romai 12:2 „Nu vă potriviţi chipului veacului acestuia!”)
– manipulăm pe cei din jurul nostru (Luca 6:32. „Dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii iubesc pe cei ce-i iubesc pe ei!”)

Nevoia de stimă şi respect

– să practic legalismul, făţărnicia şi ipocrizia (Matei 23:4. “Ei leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat, şi le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor să le mişte.Toate faptele lor le fac pentru ca să fie văzuţi de oameni”)

 

Cum s-a împotrivit Isus diavolului? Folosindu-se de Cuvântul lui Dumnezeu. El citează din cartea Deuteronom. El înţelege rostul suferinţelor şi lipsurilor prin care trece, şi e hotărât să caute calea lui Dumnezeu de a ieşi din ele.
 
„Astfel, te-a smerit, te-a lăsat să suferi de foame, şi te-a hrănit cu mană, pe care nici tu n-o cunoşteai şi nici părinţii tăi n-o cunoscuseră, ca să te înveţe că omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului trăieşte omul„ (Deuteronom 8:3) 

 

În cea de-a doua ispită Isus este dus de Diavol pe streaşina Templului de unde Îl îndeamnă să se arunce jos. De data aceasta Satana foloseşte un text din scriptură interpretat după bunul lui plac “El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta!”

 

În cea de a treia ispită, Isus e dus de Diavol pe un munte foarte înalt, îi arată toate împărățiile lumii și strălucirea lor, şi Îi face o „super ofertă”, de data asta fără ascunzişuri “Toate acestea Ţi le voi da dacă Te vei închina mie!”

Diavolul Îi propune pe faţă să-şi împlinească scopurile renunţând la Dumnezeu.

 

Care este nevoia sau dorinţa din noi, de care diavolul se foloseşte când ne îndeamnă să renunţăm la Dumnezeu? Dorinţa de putere. Să  obţin averi şi putere renunţând la Dumnezeu și închinându-mă Diavolului.
Cum se împotriveşte Isus acestei ispite. De data asta Isus e cât se poate de direct. Folosindu-se de puterea Cuvântului Lui Dumnezeu, îi porunceşte diavolului să plece „Pleacă, Satano!”. El citează din Deuteronom 6:10-15 “Când vei mânca şi te vei sătura, vezi să nu uiţi pe Domnul, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei. Să te temi de Domnul, Dumnezeul tău, să-I slujeşti, şi pe Numele Lui să juri. 

 

 

Dacă vom face aşa cum ne învaţă cartea Deuteronom, 6:6-9

 

Dacă nu ne oprim privirea şi auzul asupra lucrurilor care nu ne sunt de folos.

Isus nu stă la poveşti întrebând detalii despre împărăţiile pe care vrea să I le dea Satana, cât de mari sunt, ce fel de strălucire au, El Îi spune din start  “Pleacă Satano!” folosindu-Se de puterea Cuvântului lui Dumnezeu.

Dacă suntem pregătiţi să dăm socoteală de credinţa noastră.

 

Misiunea Bisericii Creștine Emanuel este “Evanghelizarea oraşului, folosind metode relevante, maturizarea credincioşilor în grupe mici.” Cu toate acestea doar 70% din membrii bisericii fac parte dintr-o grupă mică. Dar de ce aceste grupe mici? Sunt ele descrise în Bibile, au făcut parte din viața bisericii primare, sau sunt o născocire a bisericilor din secolul XXI?

Începe un nou an școlar și obiectivul nostru ca biserică, este ca toți membrii, copiii și vizitatorii să facă parte dintr-o grupă mică, iar grupele mici să fie serios implicate în studiu biblic, evanghelizare, slujire și relaționare. Acestea vor avea ca efect maturizarea credincioșilor și creșterea grupurilor.

Grupurile sunt o componentă firească și inevitabilă a vieții, asigurând activității un cadru optim de desfășurare. Grupurile fac parte din viața noastră la școală, la serviciu și la biserică. Unii se alătură unui grup din dorința de a-şi satisface nevoia de identitate și apartenență sau ca să fie reprezentați de acel grup. Din cele mai vechi timpuri omenirea a fost organizată la nivel de Societate, Organizație, Grup, Individ.

Moise ne oferă un exemplu de grup mic, în Exod 18:13-27. Moise stătea de dimineața până seara să judece poporul. Poporul venea la Moise să ceară sfat lui Dumnezeu, să judece pentru ei în treburile de zi cu zi şi să le facă cunoscut Cuvântul lui Dumnezeu. Ietro, socrul lui Moise observă câteva probleme: Moise se istoveşte, poporul va fi istovit şi este peste puterile lui să facă acest lucru singur. Ietro, inspirat de Dumnezeu, propune de asemenea şi soluţia. Să împartă poporul în grupe mici de câte zece, să pună căpetenii peste 1000, căpetenii peste 100, căpetenii peste 50 şi căpetenii peste 10 şi în cadrul acestor grupe mici ajutaţi de căpeteniile lor poporul să judece cu privire la treburile de zi cu zi, să înveţe Cuvântul lui Dumnezeu, şi să ceară sfat lui Dumnezeu. Dacă va face aşa, Moise va putea “face faţă lucrurilor” iar poporul “va ajunge fericit la locul lui”.

Isus alege doisprezece ucenici (Marcu 3:13-19), “ca să-i aibă cu Sine, şi să-i trimeată să propovăduiască”. Timp de trei ani, ei locuiesc împreună, călătoresc, mănâncă, cântă cântări de laudă, stârnesc şi rezolvă conflicte, învaţă Scriptura, propovăduiesc Evanghelia, vindecă bolnavi, scot dracii afară din oameni. Isus le dă dovada de iubire, şi îi învaţă înainte de toate să se iubească unii pe alţii. Este modelul ideal pentru grupele noastre şi avem acces la el prin simpla citire a evangheliilor.

Biserica primară se aduna în case, împărţită pe grupe. În Romani 16, Pavel salută pe Priscila şi Acuila şi biserica “care se adună în casa lor”, pe cei din “casa lui Aristobul” şi pe cei din “casa lui Narcis, cari sunt ai Domnului”.

Mulţi dintre noi am crescut sub dictatura comunistă şi întâlnirile în case au fost interzise sau atent supravegheate de securitate. Comuniştii au ştiut că grupele mici au forţă. În cadrul acestor grupe oamenii sunt creativi, au iniţiativă, comunică deschis problemele cu care se confruntă şi caută soluţii. Comuniştii au preferat masele de oameni, tehnica manipulării şi a forţării. Numai aşa au putut ţine la tăcere milioane de oameni zeci de ani.

Cu toate acestea am avut harul să fac parte din Grupul Evanghelistic Betesda Bistriţa, care se aduna în casa părinţilor mei, încă dinainte de căderea comunismului, atent supravegheat de securitate. Aici am cunoscut Evanghelia, legătura frăţească, am beneficiat de rugăciunile celor din grup şi am avut pentru prima dată ocazia să mă implic în evenghelizare şi slujire. Biserica la care mergeam duminică de duminică avea aproape 1000 de membri şi nu putea să ofere acest cadru. Apoi la rândul meu am condus o grupă de studiu în timpul liceului, şi acum fac parte dintr-o grupă de studiu BEE şi conduc o grupă deschisă. Nu stiu unde aş fi fost acum fără aceste grupe din care am făcut sau fac parte, dar ştiu sigur că perioada în care nu am făcut parte dintr-o grupă, a adus declin în viaţa mea pe toate planurile.

In Faptele Apostolilor 2:37-42, aproape trei mii de oameni au crezut Evanghelia propovăduită de Pavel şi au fost botezaţi. “Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni”. De asemenea făceau evanghelizare “Ei lăudau pe Dumnezeu şi erau plăcuţi înaintea întregului norod. Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi” şi ajutorare „își vindeau ogoarele și averile, și banii îi împărțeau între toți, după nevoile fiecăruia.”

Fără a subestima importanța adunărilor publice, a predicării și a închinării comune a bisericii, pot să afirm, judecând rațional, că mare parte din ceea ce făcea biserica primară nu se poate realiza decât în cadrul grupelor mici.
“Ei stăruiau în învățătura apostolilor” sau în termeni actuali, făceau studiu biblic. O parte din aceasta se întâmplă la slujbele bisericii când ascultăm predica, dar cea mai mare parte se realizează în cadrul grupelor mici, când deschidem Scriptura împreună, citim textul, punem întrebări și primim răspunsuri, înțelegem și aplicăm la viața noastră adevărurile descoperite. “Sămânţa căzută în pământ bun, este cel ce aude Cuvântul şi-l înţelege; el aduce rod: un grăunte dă o sută, altul şaizeci, altul treizeci.” (Matei 13:23)

Legătura frățească este mai greu de realizat într-o biserică cu aproape 300 de membri. Venim la biserică, ne salutăm respectuos, ne așezăm pe scaun unul în spatele celuilalt, ascultăm predica, cântăm, la ieșire mai împărtășim câteva fapte petrecute în timpul săptămânii cu doi trei care au stat în apropierea noastră, dar toate acestea sunt departe de ceea ce biblia ne învață cu privire la legătura frățească. “Vă rugăm, de asemenea, fraţilor, să mustraţi pe cei ce trăiesc în neorânduială; să îmbărbătaţi pe cei deznădăjduiţi; să sprijiniţi pe cei slabi, să fiţi răbdători cu toţi.” (1 Tesaloniceni 5:14). Dacă vrem să mustrăm, să îmbărbătăm, să sprijinim, să fim răbdători cu frații noștri vom putea realiza aceste lucruri doar în cadrul unei grupe mici unde se promovează comunicarea, transparența, slujirea și dragostea.

Rugăciunile noastre pot fi de mulțumire, cerere sau mijlocire. Putem să ne rugăm acasă, în cămăruța noastră, sau cu familia sau cu grupa sau cu întreaga biserică. Dar mare putere are rugăciunea de mijlocire, făcută cu credință pentru probleme specifice în cadrul grupelor mici.

Frângerea pâinii, ajutorarea, evanghelizarea de asemenea pot fi practicate cu toată biserica sau în cadrul grupelor mici.

Puteți alege să stați izolat în banca dumneavoastră, e comod, curat, aerul e condiționat. Dar dacă vreți să vă implicați la viața Bisericii, să lucrați pentru lărgirea Împărăției lui Dumnezeu, va trebui să vă găsiți o grupă din care să faceți parte sau să vă implicați mai serios la grupa în care deja sunteți. Puteți fi gazdă, lider de grup, membru activ, slujitor dedicat, nu contează rolul spre care Dumnezeu vă va îndruma în cadrul grupului, important este până la urmă să ascultați de Cuvântul lui Dumnezeu și să fiți matur în Cristos.

1.     Adunarea bisericii primare

Haideți să ne imaginăm că ne plimbăm pe una din străzile Romei din secolul I și intrăm în casa lui Priscila și Acuila, tovarășii de lucru a lui Pavel, care și-au pus capul în joc ca să-i scape viața lui Pavel, și casa la dispoziție pentru Biserica care se aduna în casa lor. Nu era singura Biserică casă din Roma, mai erau și altele în casa lui Aristobul, Narcis, Asincrit, Filolog. (Romani capitolul 16)

Intrând în casă, ne dăm seama că e o casă mare, probabil gazdele erau membri mai înstăriți din biserică. Întrucât casa era spațioasă grupul a putut crește pâna la aproximativ 50 de membri. Oamenii începeau să se adune pe la asfințitul soarelui, deoarece cei mai mulți dintre ei lucrau ziua. Intrarea dinspre curtea casei este deschisă, încăperea este extrem de spațioasă. Prima impresie este că acolo are loc o petrecere. Unii cântă la fluier, alții la liră și la trambulină, alții cântă cu vocea, bat din palme, la anumite cântece se ridică dansând în cerc, în stil evreiesc, ținându-se de brațe.

Privești în jur speriat să te asiguri că ai nimerit unde trebuie, asculți cuvintele și te mai liniștești, deoarece cuvintele cântecelor exprimă laude lui Isus! Pe măsură ce tonul cântecelor coboară, mulți se pleacă în genunchi înaintea Domnului, alții ridică mâinile spre El.

Închinarea și lauda lor se baza în mare măsură pe Psalmi conform învățăturii apostolului Pavel: “Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, şi cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului.” (Efeseni 5:19)

„Lăudaţi-L cu sunet de trâmbiţă, lăudaţi-L cu alăuta şi harfa!/ Lăudaţi-L cu timpane şi cu jocuri, lăudaţi-L, cântând cu instrumente cu coarde şi cu cavalul. / Lăudaţi-L cu chimvale sunătoare, lăudaţi-L cu chimvale zângănitoare!” (Psalmul 150)

După închinare femeile din grup aduc mâncarea și toată lumea se așează să mănânce. Din nou suntem surprinși să vedem oameni luând cina tocmai în mijlocul unei slujbe.

Corintenii au cam întrecut măsura “Când vă adunaţi dar în acelaşi loc, nu este cu putinţă să mâncaţi cina Domnului, Fiindcă atunci când staţi la masă, fiecare se grăbeşte să-şi ia cina adusă de el, înaintea altuia; aşa că unul este flămând, iar altul este beat.”  (1 Corinteni  11)

Atmosfera este degajată, credincioșii se simt bine unii cu ceilalți și discută liber despre ce face Domnul în viața fiecăruia dintre ei. La începutul cinei unul dintre lideri se ridică cu o pâine în mână, cere binecuvântarea peste ea, dând-o apoi celorlalți, același lucru se întâmplă pe la sfârșitul cinei cu un pahar cu vin. Ceea ce am urmărit este Cina Domnului. Isus a făcut la fel la cina cea de taină. (Luca 22:19 ” Apoi a luat pâine…tot astfel după ce au mâncat a luat paharul…”).

După cină urmează timpul de învățătură. Cineva citește un pasaj amplu din Scriptură, apoi unul dintre membri recunoscut ca învățător urmează să dea învățătura în legătură cu textul citit. („Până voi veni, ia seama bine la citire, la îndemnare şi la învăţătura pe care o dai altora” 1 Timotei 4:13). Câteodată, studiul dura foarte mult, unii dintre ei adormeau, dar cei mai mulți erau atenți fiind conștienți că înțelegerea adevărului lui Dumnezeu este esențială.

1 Corinteni  14 descrie un serviciu tipic din biserica primară, subliniind că este un timp al tuturor și toți pot participa.  Când ei se adunau laolaltă Duhul lui Dumnezeu îi pregătea pe fiecare din ei pentru o slujbă oarecare. Unul are o descoperire, altul conduce cântarea unui Psalm, altul citește un pasaj din scriptură și îl interpretează,  altul avea o vorbire în altă limbă și cineva traducea, dacă era  printre ei vreun bolnav, cei ce aveau darul vindecării se rugau pentru el, când era vindecat, se auzeau srigăte de laudă, și aplauze puternice.

 Acest timp rezervat serviciului alternat cu rugăciune și cântare, poate să dureze până noaptea târziu. Un simțământ al prezenței lui Dumnezeu domina întâlnirea. În cele din urmă, întâlnirea ia sfârșit, cu îmbrățișări și sărutări, ca la o întâlnire de familie.

2.     Împăratul Constantin

 Ieșim din casă și trecem în secolul al IV-lea în vremea Împăratului Constantin, când creștinismul devine religie de stat și din religie persecutată se transformă în religie care îi persecută pe alții.

3.     Bazilica

Impăratul Constantin construieşte prima biserică, in stil “bazilică”. Structura interioară a fost modelată după sala tronului din palatul imperial.

În partea din faţă avea o absidă în formă de semicerc, unde se afla clerul, în centrul absidei era un tron unde stătea episcopul înconjurat de un semicerc de sfătuitori şi în faţa absidei se afla o încăpere mare, deschisă, unde supușii episcopului (membrii bisericii) veneau să asculte. Aspectul era fomal și rigid. Acest model pentru construcția de biserică s-a impus rapid în întreg imperiul Roman.

Schimbarea focarului bisericii de la viața degajată din case la atmosfera rigidă din bazilică a schimbat rapid întregul concept de biserică. Înainte de Constantin creștinii considerau biserica ca o părtășie a oamenilor ce se încred în Isus, după Constantin, biserica este considerată o clădire, cu un anumit stil arhitectonic sau slujbă la care creștinii participă în calitate de ascultători.

4.     Ceremonii, arderea tămâii și aprinderea lumânării

Închinarea spontană și manifestarea prezenței Duhului Sfânt, este înlocuită de ceremonii. Ceremoniile folosite altădată pentru închinarea înaintea împăratului, au fost introduse acum în Biserică pentru a fi folosite în închinarea înaintea lui Dumnezeu. Au început să se dezvolte formele fixate, scrise pentru servicii. Arderea tămâii și aprinderea lumânărilor, au devenit expresii larg răspândite ale închinării.

5.     Sărbători păgâne

Cea mai nocivă urmare a legalizării creștinismului a fost pătrunderea păgânismului în biserică. Înainte de convertirea sa, Constantin a fost un închinător al zeului Soare. În 321 când a decretat ziua de închinare creștină  (ziua întâi a săptămânii) ca sărbătoare romană, el a numit această zi, ziua venerabilă a Soarelui (duminica).

Sărbătorilor păgâne ce deveniseră parte a culturii romane, li s-au dat nume noi fiind transferate în biserică (ziua de 25 decembrie, ziua de naștere a Soarelui a fost aleasă pentru celebrarea nașterii lui Isus, festivalul de iarnă roman din 17-21 decembrie era sursa amuzamentului, a darurilor, a lumânărilor ce au fost asociate mai târziu Crăciunului; Paștele este numit după zeița babiloniană a fertilității, „Ishtar”, acest festival de primăvară al fertilității era sărbătorit cu simboluri ale fertilității cum ar fi  ouăle și iepurii)

6.     Sfinți și icoane

La sfârșitul secolului al IV-lea păgânismul a fost scos în afara legii, iar templele păgâne fuseseră transformate în biserici. Păgânii erau acum creștini în mod oficial și au fost aduși în biserică. Odată cu ei și-au adus și zeitățile dându-le nume creștine. Astfel zeița Isis, zeița egipteană, numită și “Mama fecioară” sau “Mama lui Dumnezeu” zugravită deseori ținându-l  în brațe pe copilul Horus, a fost numită pur și simplu Maria și închinătorii ei au continuat să i se închine în biserică.

În același fel mulți închinători ai altor zei păgâni au folosit numele sfinților și martirilor pentru a-și continua închinarea lor păgână.

7.     Urmările idolatriei

Minunile au încetat și puterea lui Dumnezeu a părăsit biserica. Imoralitatea și corupția au pătruns în biserică. In evul mediu biserica catolică vinde indulgențe (oamenii trebuiau să plătească pentru a fi iertați de anumite păcate) şi practică inchiziția (ereticii erau schingiuiți și omorâți dacă nu se lepădau de învățătura lor contrară învățăturii bisericii). Mii de oameni se calcă în picioare astăzi pentru a se închina sfintelor moaște și a da darul ce se cuvine preotului crezând că vor primi astfel binecuvântări cerești.

8.     Ce au a face toate acestea cu noi

Idolatria este orice formă de închinare care nu este după voia lui Dumnezeu. Singurul mod în care ne putem închina lui Dumnezeu este „în Duh și Adevăr pentru că astfel de închinători dorește Tatăl; Dumnezeu este Duh; și cine I se închină Lui, trebuie să se închine în Duh și Adevăr.” (Ioan 4:23)

9.     Există influențe păgâne în modul de închinare al bisericii Evanghelice?

 

a)     Cum arată majoritatea bisericilor noastre? Ca o bazilică, dar în loc de absidă (partea din față unde stătea pe tron episcopul înconjurat de sfetnici) avem amvonul, iar în fața amvonului avem sala unde stăm unul în ceafa celuilalt și ascultăm slujba.

b)    Cum arată slujbele noastre? Ca o ceremonie de închinare înaintea Împăratului. Avem maestru de ceremonii, l-am numit conducătorul programului, avem artiști și oratori (cor și fanfară, cântăreți solo sau în grupuri, trupe de scenetă și pantomimă, predicatori talentați și costumați corespunzător). Plecăm acasă și spunem mulțumiți“ a fost frumos programul la Biserică astăzi”.

c)     Cum sărbătorim noi astăzi Crăciunul și paștele? Cu cadorui sub brad, conform vechilor obiceiuri romane, cu ouă și iepurași simboluri ale fertilității conform vechilor tradiții romane.

d)    Ce este Cina Domnului pentru noi?

Un ritual, o dată pe lună postim trei zile, ne sfințim, și venim la Biserică și dacă ne considerăm vrednici, ne împărtășim, dacă nu stăm jos pe scaun gândindu-ne la păcatele noastre. Vă mai amintiți cum sărbătoreau primii creștini Cina Domnului? Ei luau cina în adevăratul sens al cuvântului, mâncau pe săturate. La începutul cinei unul dintre lideri se ridica cu o pâine în mână, cerea binecuvântarea peste ea, dând-o apoi celorlalți, apoi mănâncă și discută degajat, același lucru se întâmpla pe la sfârșitul cinei cu un pahar cu vin.

De ce ne–am depărtat oare de modul de închinare al primilor creştini? Pentru că ne-am construit mega biserici, cu sute și mii de enoriași și am uitat de biserica din case, de grupul mic, unde oamenii pot cu adevărat să învețe, să aibă legătură frățească, să frângă pâinea așa cum ne-a învățat Isus și să se roage unii pentru alţii.

Oare de ce nu şi–o fi trimis Isus ucenicii la Evanghelizare însoţiţi de câteva camioane cu materiale de construcţii, să construiască câte o biserică în fiecare sat? Le-a poruncit să nu ia la ei nici bani, nici haine de schimb, dar le-a dat putere să scoată afară duhurile necurate şi să tămăduiască orice fel de boală şi orice fel de neputinţă.

Nu vreau să subestimez importanța unei săli în care se aduna biserica, a slujbelor comune, a laudei și închinării, a predicării Cuvântului lui Dumnezeu, dar fără biserica din case, fără grupele mici unde se realizează adevărata părtășie, mai devreme sau mai târziu, ne transformăm într-o bazilică cu ceremonii frumoase și ritualuri interesante.